HMS Illustrious, la plecare. Sătos şi zdravăn, se ducea către Cold Response..

Zilele astea am văzut aşa nişte poze impresionante pe la SNAFU-Solomon prin bătătură şi am citit cum îi lăuda el pe brithishi cum că fac pregătiri în condiţii din alea de le îngheaţă ceaiul şi supărările lui că ambarcata americană n-a mai făcut de ani buni zboruri în condiţii de iarnă şi alea alea, încât am zis, bradăre, englejii ăştia… dar mai bine să vedeţi pozele înainte de deznodământ:

Pe o vreme de nu-ţi vine nici elicopterul să îl laşi afară...

Cam ca în escorta de convoaie din ww2

De la BBC, citare:

Un portelicopter al Marinei Regale a dat cu mucii în fasole se îndreaptă către casă, întorcându-se de la o aplicaţie navală unde în urma coliziunii cu un elicopter, s-a ales cu coca spartă.

HMS Illustious participa la un exerciţiu împreună cu nave de luptă aparţinând mai multor ţări membre NATO, iar beleaua s-a întâmplat pe 9 Martie în portul Harstad, din fericire avaria fiind desupra liniei de plutire.

Un purtător de cuvânt a precizat că este vorba de două găuri mici, care nu afectează comportamentul navei în larg şi că nu au existat victime.

Acum, mă bufneşte râsul şi mă întreb dacă nu cumva la televiziunile româneşti au fost reportaje cu câte o domnişoară nu prea deşteaptă în cap, în faţa ambasadelor/consulatelor româneşti din Anglia şi Norvegia, cu replici de genul:

– Ni s-a comunicat că la bordul portelicopterului nu se aflau cetăţeni români. Andreea, ai legătura.

Lol.

Bine, ştirea BBC-ilor continuă: nava de 22 000 tone va sosi în Portsmouth pentru reparaţii.

Mda. HMS Illustrious a fost construită începând cu 1976 şi a intrat în serviciu prin 1981. Ca portavion! Numai că, în urma uneia dintre cele mai idioate decizii din istoria reginelor lor, englejii au retras ca fraierii avioanele Harrier şi au mai dat vreo 40 de milioane de la saltea, pentru convertirea navei în portelicopterus-portelicopterus.

Hm..

După cum merge nea’ prin nea, privind ruşinat puntea, cred că el a fost la cârmă şi el a pocnit portelicopterul!

Să-i cântăm niţel, de încurajare: “… nu mai plânge Jeaneeee”! 😀