Armuraria resboiu: K14, pusca cu luneta a Coreei de Sud

K14 pozand langa o frumoasa coreeanca (via SADefense Journal)

Rolul lunetistului (tragator de precizie – sniper) in trupele speciale este inteles si apreciat de oricine. Problema se pune in schimb la situarea si incadrarea lui in armatele moderne sau in curs de modernizare.

Romantarea si publicitatea facuta lunetistului in mai toate jocurile de actiune si filmele din ultimii ani il prezinta in majoritatea cazurilor ca pe un lup singuratic, o fantoma care isi urmareste si distruge tinta in unele cazuri de la kilometrii distanta fara sa lasa urme sau sa fie descoperit. Realitatea este un pic mai complicata si mai putin eroica (cel putin prin prisma unui Rambo de ocazie), dar nu mai putin eficienta. Da, exista cazuri dovedite (uneori neconcludente) in care au fost efectuate lovituri fatale la distante de pana la 2400 metrii, dar acolo este vorba de oameni si de sisteme de “sniping” cu pregatire speciala si asistate de tot felul de gadget-uri.  Si da, spun sisteme, pentru ca lunetistul in principiu face parte dintr-o echipa de minim doi oameni (lunetist-observator) si foloseste un sistem complex tehnic, pusca fiind doar o componenta (pe langa statia meteo, calculator ballistic, tabele de calcul in functie de calibru si conditii atmosferice, sisteme optice diversificate si sisteme de pozitionare si achizitie a tintei ). Aceasta componenta, pusca cu luneta, necesita pregatire intensiva si o lista de aptitudini pentru a fi folosita corect si eficient.  Calitatile pustii, fie exceptionala sau medie, tine de design si de scopul in care este folosita.

Lunetistul in armatele moderne nu are rolul de a efectua trageri la distante record, el are rolul doar de a suplini si complimenta distanta de angajare a infanteriei regulate. Aici exista doua variante: pusti cu foc semiautomat si cele cu repetitie (bolt action in general). Cele cu foc semiautomat sunt efective in principiu la distante duble decat a armelor standard de asalt, adica la distante medii de 600-700 de metrii si includ celebritati cum ar fi SVD Dragunov sau autohtonul PSL. Desi sunt arme bune, cu precizie medie, asa cum a fost dovedit in practica ele sunt effective la distante medii si sunt doar un compliment al armelor de asalt.

Armele cu repetitie, in special cele bolt action, datorita sistemului mecanic constructiv sunt eficiente, in functie de calibrul folosit, la distante pornind de la 800 metrii (7.62 x 51 Nato) si ajungand in raza a 1200 metrii (calibrul .300 winchester magnum este un bun exemplu aici).  Extrem de utile in efectuarea unui foc de supresie précis, eliminarea tintelor importante sau a tehnicii (sisteme de comunicatii, radare, etc.), aceste sisteme de precizie isi gasesc din ce in ce mai mult locul si o functie bine definita in armatele zilelor noastre.

O astfel de armata este si cea a Republicii Coreene, K14. Republic of Koreea este o tara care se afla in stare de conflict continuu cu vecinii de la Nord (razboiul cu nord coreeni nu a fost oficial incheiat niciodata, doar un armistitiu a fost “fortat”) de care ii desparte o fasie numita Zona Demilitarizata (DMZ). Aceasta zona este pazita la nord inclusiv de lunetisti dotati cu arme cu luneta semiautomate (in principal sistemul Dragunov), dar pe partea de sud doar trupele americane au in dotare sisteme de precizie.

Desi Coreea de Sud are in dotare pusti cu luneta de provenienta externa, acestea au fost pana acum apanajul trupelor speciale, fara a dota trupele regulate ale armatei, iar restul sunt depasite moral inca de prin anii ’70 (vorbim de sisteme Garand). Pana de curand “lunetist” insemna pentru coreeni doar tragator bun. Aceasta mod de gandire a fost schimbat recent si guvernul coreean a decis formarea unitatilor de lunetisti in cadrul armatei si dotarea acestora cu un sistem eficient in limitele hotarate. Aici vine partea interesanta si demna de urmat: desi au primit suficiente oferte externe, Coreea de Sud favorizeaza achizitionarea sistemelor produse la nivel national in fata celor externe. Astfel incepand cu anul 2012 (mai precis in Decembrie 2012 a fost adoptata oficial), Armata Republicii Coreene are in dotare o nuoa pusca cu luneta: K14!

K14, vedere generala in pozitia de tragere

Dezvoltata de o devizie derivata din Daewoo Heavy Industries si numita S&T Motive, pusca de precizie K14 a intrat in testele DAPA (departamentul de achizitii al armatei) sub denumirea de XK14. Calibrul ales pentru acest sistem este 7.62 x 51 NATO (desi este posibila si facila tehnic conversia la alte calibre), ceea ce-i ofera o raza de acoperire practica de 800-900 metrii. Optica aleasa este una relativ cunoscuta, in general mergand pe Leupold Mk.4 sau Schmidt and Bender, sistemele deja existente in armata coreeana fiind potrivite cel mult rolului de DMR (designated marksman rifle) pe pustile de asalt.

K14, lasciv in soare (via SADefense Journal)

Designul functional este inspirat de la modelul Winchester M70 cu mici modificari: arcul facut de port inchizator este de doar 60 de grade, ceea ce faciliteaza armarea rapida si nu incurca indiferent de modelul de luneta montat; pusca este dotata cu siguranta cu o cursa de 90 de grade pentru trecerea intre cele doua pozitii si are o magazie detasabila de 5 sau 10 cartuse. Designul exterior pare a fi inspirat mai mult de la modelul remington M700 si varianta XM2010, beneficiind de un monopod montat in pat pentru stabilitate, pat cu doua reglaje (lungime si obrazar), uluc cu sine pentru montarea diverselor accesorii si alte mici detalii. Per total nimic inovativ cu adevarat, coreeni de la S&T Motive alegand sa mearga pe solutii clasice.

XM2010, sistem asemanator la exterior cu K14

Baza de inspiratie pentru mecanismul K14, Winchester M70

Teava are o lungime de aproximativ 580 mm si este de tip “flutted” (are canaluri si orificii pentru compensare si evitarea deformarii rezultate in urma tragerilor), la capat fiind dotata cu un ascunzator de flama tip vortex, dar se poate monta un surpresor de sunet daca se alege acest lucru pe filetul existent (momentan acest lucru nu a fost cerut). Carcasa superioara este doatata cu o sina tip Picantiny standard pentru montarea dispozitivelor optice; pe langa luneta mentionata mai sus pe K14 se pot monta dispozitive de ochire cu vedere pe timp de noapte pe sistemul “in-line”, adica coaxial cu sistemul de zi.

Partea centrala a K14 (via SADefense journal)

Arma a fost testata de cei de la Small Arms Defence Journal in 2012, desigur un prototip. Aprecierile lor au fost pozitive preponderent, pornind de la o precizie decenta (1 MOA la 100 metrii), greutate suportabila (5,5 Kilograme neechipata), ergonomie familiara si intuitiva (similara cu sistemul M700-XM2012). Desi nu are posibilitatea de a plia patul, lungimea de aproximativ 1150 mm, corelata cu greutatea relativ scazuta, nu ar trebui sa puna probleme in transportul si utilizarea in conditiile si situatia reliefului Coreei de Sud. Partile negative tin mai mult de faptul ca arma testata a fost practic un prototip. Totusi producatorul trebuie laudat ca a dezvoltat un sistem decent functional si de productie interna in doar 2 ani de la plasarea comenzii prototipului.

Magazia de 5 cartuse (optional de 10) de pe K14 (via SADefense Journal)

K14 este vanduta in cadrul unui pachet complet catre armata, continand si luneta, costum tip “Ghilie” de camuflaj, munitie pentru antrenament si accesorii. Pentru moment se stie doar de intentia de a vinde extern catre Iordania, dar, desi se cunoaste pretul pachetului oferit amatei coreene de 13 000 dolari americani, nu se cunoaste pretul individual al armei.

Concluzia: de invidiat decizia Coreei de a alege un producator intern, uimitoare rapiditatea dezvoltarii produsului de catre S&T Motive, per total un sistem de arma decent, fara inovatii in domeniu dar cu aplicabilitate foarte buna in circumstantele conflictelor moderne. Ramane de vazut cat de efectiva este in exploatere.

Pana data viitoare va saluta al vostru nu atat de mic,

-Micutu-