ZPD la Marina, primele vorbe si imagini

Onoare si Patrie

Într-un prezent în care am văzut cu toţii minusurile valorilor în sufletele unora, m-am întrebat pe prima navă vizitată: cât de mult respect datorăm acestor oameni?

Nu am găsit măsura, dar m-au găsit emoţiile citindu-le deviza: “Onoare şi Patrie”.

Grea zi. Şi prima a porţilor deschise la Marină, pentru mine şi Marius.

Mozambic a prins mai multe şi a văzut mai des decât noi navele, chiar şi de jos in sus… ca să zic aşa.

Dar, haideţi să vedeţi ce-am prins în câteva poze – Marius a fost trăgătorul de serviciu de data asta, eu şi Mozambic ne-am ocupat de cuvântat. So, până când şi ale lui Marius vor fi gata, iaca ce am adus în tolbă:

Nava Scoala Mircea

Cu siguranţă nava-emblemă a Marinei Române, frumos ca întotdeauna, bricul Mircea este fantastic de frumos. E de vis! L-am mai văzut până acum, de aproape cu parâmele pe babale, de pe navele din jur, l-am văzut în larg trecând cu echipajul pe vergi atunci când am fost pe fregata Mărăşeşti la Ziua Marinei, anul trecut.

L-am admirat ore, ore bune, de alături de pe nava logistică 281 Constanţa. Mi l-am visat în scris în istorii alternative încuiate în începuturi neterminate.

E Mircea al nostru!

Velierul Adornate

Adornate a fost o “primă dată”. Îl ştiam din poze şi poveşti, îmi doream să îl văd dar chiar nu mă aşteptam la aşa surpriză: a fost prezent şi deschis vizitelor pasionaţilor de marină.

Este un velier elegant, foarte îngrijit şi cu dotări moderne. Pentru croaziere de vis.

La bordul lui Adornate: “doamna cu gropite”

Mulţumim pentru suvenir!

Batalionul 307 Infanterie Marina

Cu regret, mărturisesc: am zis că revenim la BIM-i, am tras câteva poze şi… până la finalul misiunii nu am mai dat pe acolo. Promitem că la anul venim cu noaptea în cap pe dană şi recuperăm.

Batalionul 307 Infanterie Marina

Am aruncat o privire înăuntru… şi mai ales am suportat tachinările lui Marius care mă punea să re-povestesc cum mi-am făcut un ditamai cucuiul într-un TAB al Batalionului 2 Infanterie “Călugăreni”. Nu v-am spus încă, nu?

Ei bine, anul trecut am avut parte de o plimbare cu un TAB de-al Infanteriştilor de la “B2″… şi, în varianta pe scurt, eu am crezut că TAB-ul e “neted” pe tavan, drept pentru care am refuzat casca. Şi, după ce s-a auzit “poc”, m-am întors cu ochii umezi către infanteristul care insista la greu că trebuie să o port. Şi uite aşa m-am lecuit de ne-purtat căşti! 🙂

Pe aia cu cucuiul făcut la portbagajul autocarului… dar nu, rămâne pe altădată. Cu poză cu tot.

Batalionul 307 Infanterie Marina

Dumnealui, o raritate. Nu îl vedem în fiecare zi, nu?

Mic şi rău.

Scafandri, desigur. Si Mozambic sniper

Păi da, aţi intuit bine: când am văzut standul şi cortul scafandrilor, am uitat de nave. Cred că am rămas printre scafandri mai bine de o oră. Nimic surprinzător, nici pentru noi şi nici pentru scafandri. S-au acomodat cu cei de la Resboiu, iar cei de la Resboiu pot spune că au reîntâlnit prieteni. Şi camarazi, în cazul colegului Mozambic.

Pe persoană fizică, deh, că tot nu ne aude nimeni, vă spun un secret despre scafandri: sunt oameni deosebiţi, între oamenii deosebiţi.

În mod sigur acolo în adâncurile apelor este ceva care îi face să fie altfel.

Poate la anul, am să cobor un pic să caut acel ceva.

Scafandru militar, un vis pentru viitorii bărbaţi!

Salutăm pe această cale pe bărbatul din imagine. Îl cheamă “România”, am văzut eu pe ecusonul din dreptul inimii.

Şi-i mulţumim.

Operator GNFOS

Şi-i mulţumim, mai ales eu, şi acestui bărbat. Mozambic i-a remarcat mănuşile, eu… ecusonul de pe braţul stâng. Nu-l am încă la colecţie.

Tot respectul pentru ceea ce semnifică ecusonul de pe braţul drept şi pentru cel de deasupra celui la care… “am poftit”.

Şi tot respectul pentru ce semnifica emblema unui alt scafandru de la stand, pe care nu l-am fotografiat.

Tot respectul pentru domnul maistru care ne-a prezentat echipamentele şi cu această ocazie.

Respect deosebit pentru domnul maistru… acel domn maistru.

NPR 188 Zborul

Tot pentru prima dată am urcat şi la bordul unei nave din clasa Tarantul. Impresionantă şi compactă, puternică şi agilă, făcută pentru luptă! Asta am simţit când am vizitat-o.

Salutăm cititorii de la bordul Zborului! Mare bucurie să strângem mâinile cititorilor noştri şi de fiecare dată o deosebită surpriză plăcută.

264 Eustatiu Sebastian

Nici nu vreau să îmi amintesc… N-am urcat la bord! Rămâne pe data viitoare, promitem.

Atât, acum.

Povestea are să continue, cu pozele lui Marius şi vorbele mele.

Ce zi…

– Iulian Iamandi –