De cand omul a inceput sa fie organizat, adica nu doar un simplu culegator/vanator, pe langa “ograda” a aparut ceea ce numim acum “cel mai bun prieten al omului”: cainele.
Pasind un pic inspre timpuri ceva mai bine documentate, aflam ca prietenul cu patru picioare nu numai ca proteja ograda respectivului om, dar incepe sa il insoteasca si sa fie folosit in conflictele armate.
Astfel, primele “documentari” privind folosirea cainilor in lupta (vorbim in continuare de razboaie si conflicte militare, nu doar in scopul luptelor cu gladiatori sau vanatoare) apar in perioada grecilor, persanilor, slavilor, bretonilor si alte popoare mai mult sau mai putin barbare.
Prima cronica, sa fim mai exacti, vine din anii 600 i.e.n. si povesteste despre folosirea cainilor in lupta de catre Alyattes din Lydia contra Cimerienilor. Cainii, antrenati speciali pentru lupta indeplineau pe langa rolurile obisnuite de paza si ajutor pentru patrule, roluri de atac direct in cadrul luptelor deschise.
Attila foloseste cainii in lupta, dar si mai aproape de noi, in evul mediu, cainii de lupta sunt crescuti special pentru acest scop si chiar oferiti cadou sau ca moneda de schimb.
Echipamentul de “protectie” este special adaptat pentru folosirea patrupedelor in lupta, pornind de la simpla zgarda cu tepi in antichitate si ajungand la armuri speciale in perioada Evului Mediu.
De exemplu, conchistadorii aveau caini cu armura special antrenati sa atace si sa omoare populatiile bastinase; dar, pe langa rolul de caini de atac, acestia au fost folositi si in roluri mai pasnice – acela de mesageri, rol in care sunt si recunoscuti in timpul lui Frederic cel Mare si in Razboiul de 7 ani cu Rusia sau in perioada Napoleoniana.
Aparent rolul de mesageri i-a facut cunoscuti si in perioada primului razboi mondial. Tot in aceasta perioada cainii (dar nu numai) mai au si rolul de mascota a unor unitati sau chiar ramuri militare intregi.
In acest conflict apare si primul caz oficial de decorare al unui caine, Sergentul Stubby (un Pit bull terrrier american) fiind de altfel si primul caine cu grad in armata. Acest caine se pare ca a alertat soldatii de prezenta unui spion in liniile proprii.
Din pacate in Primul Razboi Mondial datele mentioneaza aproximativ un milion de victime in randul cainilor militari…
Al Doilea Razboi Mondial a adus o noutate in utilizarea cainilor militari: cainii vanatori de tancuri!
Nastrusnica idee le-a venit rusilor si practic consta in antrenarea cainilor sa intre sub tancurile inamice in timp ce purtau pe spate o mina antitanc cu un declansator sub forma unei pargii. Acum nu stiu sa zic… daca din pacate (pentru cainii care si-au pierdut viata) sau din fericire pentru echipajele care nu au fost distruse, dar ideea a suferit in practica de mai multe probleme:
– 1. Cainii erau antrenati sa intre sub tancuri aflate in pozitii statice si din care nu se tragea. Pe front cainii se speriau usor de zgomotul armelor si fugeau inapoi inspre liniile rusesti omorand soldatii din transee (sunt cel putin 6 cazuri documentate) sau pur si simplu alergau pe langa tancurile inamice asteptand sa se opreasca, echipajul tancului avand astfel ocazia sa omoare cainii.
– 2. Cainii erau antrenati pe tancuri rusesti care functionau cu motorina, iar tancurile germane functionau pe benzina. Cainii, cu mirosul lor fin, erau obisnuiti sa se duca inspre tancurile rusesti… Va dati seama ce a iesit!
Partea buna este ca acest proiect a fost abandonat rapid, dar nu inainte de a da ocazia unei propaganda antiruseasca, germanii spunand ca rusilor le este prea frica sa lupte… asa ca trimit caini.
In acelasi razbo si Axa, dar si Aliatii au avut idei similare: americanii chiar se gandeau sa utilizeze cainii pentru atacarea buncarelor si fortificatiilor. Planurile au fost insa abandonate in momentul in care toti cei implicati au realizat ca un caine este ori prea docil si nu isi va parasi antrenorul, sau este prea speriat de zgomotele specifice campului de lupta si va avea un comportament imprevizibil.
Dar sa ajungem in zilele noastre: rolurile uzuale de paza, cautare, salvare, gasirea explozivilor, drogurilor sau a persoanelor ce incearca sa tranzisteze fraudulos puncte de control si altele, nu diferentiaza neaparat cainii militari de cainii utilitari obisnuiti, fie ei ai asociatilor civile, organizatii sau forte de ordine.
Ce ii diferentiaza sunt in schimb operatiunile de cautare a tintelor in medii ostile (localitati, sate, sisteme de pesteri, etc.), misiuni de recunoastere, misiuni pentru identificarea I.E.D. (Improvized Explosive Device), patrula si protectie a obiectivelor, toate efectuate in teatre de operatiuni in conditii de lupta.
Unitatile K9 moderne nu mai sunt dotate cu armuri medievale dar beneficiaza de veste speciale pentru protectie balistica, sisteme specializate pentru detectie si operare la distanta fata de colegul uman, dar si imbunatatiri la nivelul danturii.
Un asfel de exemplu este cazul celebru al capturarii si uciderii lui Osama bin Laden in cadrul operatiunii Neptun Spear, unde operatorii SEAL au avut si un coleg blanos pe numele lui Cairo.
Cairo este un exemplar de Ciobanesc belgian special antrenat alaturi de trupele speciale, “inarmat” cu o vesta cu sisteme de vedere pe timp de noapte, senzori termici si sistem de comunicare cu “stapanul” pentru comenzi, dar si ceva lucrari de titaniu pe la dantura.
Cainii militari sar cu parasuta, fac rapel si parcurg cam aceleasi obstacole tactice ca si stapanii lor.
De ce zic stapanii lor? Pentru ca in ultimii ani cainii militari deplasati in teatrele de operatii cum ar fi Irak si Afganistan au inceput sa primeasca suport pentru repatriere.
Daca pana acum acesti caini erau “donati” sau oferiti la sfarsitul ciclului operativ fortelor de ordine si amatelor bastinase, mai nou au aparut asociatii care sustin si ajuta in procesul de repatriere alaturi de manuitorii din timpul serviciului militar.
Adoptia devine o necesitate, legatura creeata intre om si caine fiind aproape imposibil de zdruncinat in situatia in care acesti caini isi petrec fiecare minut alaturi de soldatii manipulatori, colegii lor.
Cainii si soldatii mananca, dorm, se antreneaza si lupta unul langa altul, rolul neoficial al patrupedului fiind de suport moral si psihic.
Procentul cainilor care nu pot fi adoptati la sfarsitul carierei militare de catre operatori este mai mic de 2%, fiind vorba de cazuri speciale.
Blog-urile si site-urile militare sunt pline de povesti ale unitatilor K9 care au ajuns eroi salvand numeroase vieti.
Nu in putine cazuri “stapanii” cainilor au refuzat sa fie tratati pana cand nu erau siguri ca si cainii lor vor primii ingrijire medicala adecvata.
Meritele cainilor militari sunt in sfarsit recunoscute in adevaratul sens al cuvantului: trecand peste monumente, asociatii de sustinere si repatriere si programe de adoptie pentru acesti caini speciali au aparut si centre de tratament si recuperare care ofera o sansa cainilor raniti in tatrul operativ, ulterior urmand a fi integrati in programe de adoptie speciale.
Pana data viitoare, va lasa sa reflectati la versurile lui Shakespeare si va saluta respectuos, al vostru nu atat de mic,
-Micutu-
Presa rusă zice că "pe surse" a aflat de anularea show-ului aerian MAKS 2024. Sursa…
Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a salutat anunțul recent prin care Statele Unite ale Americii…
Secretarul de stat pentru politica de apărare, planificare şi relații internaționale, Simona Cojocaru, şi șeful…
Vecinii, aliații și mai ales prietenii noștri maghiari continuă să meargă pe muchie dar din…
Hanwha Aerospace intenționează să înființeze în România un hub industrial pentru Europa, cu scopul de…
Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a semnat marți, 23 aprilie, împreună cu omologul său coreean,…
View Comments
Apropo de subiect, ma gandesc la doua aspecte, inteligenta artificiala si utilizarea animalelor[sistem nervos] in diferite practici, scopuri si anume la articolul din 'Vocea Rusiei' :
'La Institutul Kurciatov, oamenii de ştiinţă elucidează cum poate fi controlat creierul. Pentru aceasta, reţeaua neuronală a şoarecelui a fost introdusă într-o eprubetă cu mediu nutritiv şi a fost conectată la electrozi, care arată activitatea neuronilor. Un asemenea sistem ataşat la un robot, este capabil să se adapteze la condiţiile externe şi chiar să evite obstacolele în timpul deplasării. Scopul principal al acestor experimente este acela de a studia mecanismele care ajută creierul să se adapteze, pentru a crea în baza lor sisteme artificiale.'
Cu alte cuvinte, te folosesti de ceva complex ce exista si poate fi programat ex.: dresaj canin.
http://romanian.ruvr.ru/2014_01_03/Realizarile-savantilor-ruSi-in-anul-2013-2704/