Precedentul articol s-a intitulat „Ukraine endgame”. Am crezut că la modul în care evolua situația, Rusia va fi învinsă pe câmpul de luptă ucrainean.
Încă sunt de părere că ar fi fost învinsă dacă nu își reduceau obiectivele. Dacă nu se retrăgeau din zona Kievului și din zonele din partea de Nord a Kharkiv-ului/Harcovului până la granița cu Belarus.
Invazia decurgea într-un mod inexplicabil de prost pentru Kremlin.
Mulți au găsit explicații pentru incompetența rusească. Bineînțeles că sunt o sumă de factori, fiecare la fel de important. Cel mai important fiind de fapt numărul mare de factori.
Corupție cu privire la achizițiile din armata rusă, corupție cu privire la modul de administrare al materialelor și echipamentelor din dotare, indisciplină, slabă pregătire militară a combatanților, slabă pregătire a comandanților de integrare a diverselor arme și specialități militare într-o operațiune întrunită coerentă a unui număr mare de participanți, slab sprijin logistic pentru forțele combatante. Etc.
De partea cealaltă, încăpățânarea ucrainenilor a fost temelia rezistenței de care majoritatea observatorilor interesați s-a îndoit.
Nu cred că vom înțelege cu adevărat pe ce s-a bazat această încăpățânare. Poate că așa sunt ucrainenii. Poate chiar au înțeles cu adevărat inamicul și au știut că vor rezista. Poate că au primit asigurări că vor fi sprijiniți dacă vor lupta. Poate au vrut foarte mult să se depărteze de Rusia și să se integreze în UE și au gândit că acesta va fi prețul.
Poate pentru ei nu a fost decât o escaladare a unui conflict care începuse în 2014 cu invadarea estului Ucrainei, conflict care pentru ei exista și pentru Occident, nu.
Încă sunt de părere că Rusia va fi învinsă.
În special pentru că Blitzkrieg-ul nu a reușit. Rusia s-a specializat, de-a lungul timpului, în transformarea și controlul teritoriilor pe care le cucerește, iar în cazul Ucrainei, chiar dacă avea parte de un război de gherilă, tot ar fi fi fost victorioasă până la final.
Dar asaltul fulger nu a reușit. Iar Rusia pare că nu este în postura să poată duce un război de uzură. Războiul de uzură necesită mai multe lucruri decât un blitzkrieg.
Necesită logistică, iar logistica este susținută de economie. Ucraina nu e un tigru economic și e afectată de război, dar este sprijinită de cel puțin un actor internațional, iar acel actor, SUA, e cea mai puternică economie a lumii.
Dacă mai socotim puterea economică a celorlați actori, Rusia nu poate face față mai mult ca Ucraina. Deasemenea, inventarul de război al Ucrainei crește zilnic, atât calitativ, cât și cantitiv, chiar dacă suferă pierderi din cauza disproporționalității cantității materiale și umane față de inamic. În schimb, inventarul rusesc scade și doar anumite domenii beneficiază de regenerare.
În mod sigur, stocurile vechi de echipamente care sunt introduse în exploatare de către ruși nu se ridică nici măcar la nivelul de calitate al echipamentelor pierdute, ca să nu mai vorbim de nivelul calității materialelor primite de Ucraina.
Din acest motiv am considerat în articolul precedent că bătălia principală se va da în Sudul Ucrainei, pentru că densitatea logistică rusească, atât ca zone de depozitare cât și ca infrastructură de transport, îi permite Rusiei să continue războiul de uzură.
Războiul de uzură, dar și războiul împotriva sprijinului popular de care se bucură armata ucraineană și guvernarea ucraineană.
Pentru că sprijinul popular este unul din elementele esențiale continuării luptei de către ucraineni.
De aceea rușii vor continua să folosească metode de dezbinare. Vor încerca să despartă populația de sprijinul extern, dar și de armata ucraineană. Dar și metode de control al populației în care s-au specializat precum introducerea pașaportului rusesc sau referendumuri în regiunile ocupate.
Șeful structurilor de informații militare ale Ucrainei, Chiril Budanov, în mai, într-un interviu pentru BBC, a anticipat că a doua jumătate a lunii august va fi fost perioada de turnură a războiului. O prognoză atât de curajoasă făcută public de un personaj important al apărării ucrainean pentru o organizație media cu audiență globală, nu poate fi făcută decât dacă autorul ei este convins de argumentele care duc la o asemenea afirmație.
Și, totuși, pare că a avut dreptate. Pare că după ce a cucerit aproape tot Luhansk-ul, Rusia a luat o pauză operativă din care nu își mai revine.
Câștigurile teritoriale, dacă există, sunt minimale și, conform surselor ucrainene, cu pierderi mari. Pare că sistemele de artilerie și rachete primite din Occident au fost introduse cu ușurință relativă în exploatare și sunt eficiente în reducerea numărului de depozite de muniții din Sudul Ucrainei.
Pare că Ucraina a reușit să ridice un zid dinamic în fața atacului rusesc, iar în spatele zidului au reușit să comaseze trupe proaspăt antrenate fie local fie în afara teritoriului și echipamente militare. Dacă indicii deja expuși se confirmă, atunci este posibil ca răbdarea ucrainenilor de care vorbeam în articolul precedent să fie răsplătită pentru că armata ucraineană se pregătește de contraofensivă.
Probabil că nu va fi o ofensivă de genul bătăliei de la Kursk, vizibilă din spațiu și decisivă.
Probabil că va fi una înceată, întinsă pe mai multe luni, în special pentru că ucrainenii trebuie să compenseze superioritatea numerică în echipamente și personal a rușilor.
Articolul precedent poate fi citit cu un click aici.
Alin Baraitaru
Leave A Comment