Tu ce te faci cand vei fi mare?

1 aprilie 2013, ora 10:00.

O zi însorită, o zi de primăvară veritabilă, cum nimeni nu se aştepta. Copiii de toate vârstele, de la grădiniţă până la ultima clasă de liceu, încep o săptămână de şcoală specială, diferită de cele obişnuite, cu lecţii de învăţat, teme de efectuat, testări, ascultări, note… o săptămână în care părăsesc bancile, lasă caietele şi cărţile acasă, şi pleacă. Unde? În vizită. Muzee, instituţii, obiective turistice, toate sunt luate cu asalt de grupuri gălăgioase, vesele şi curioase, de copii cu rucsacurile pline de întrebări, comentarii şi voie bună. Copiii văd, cercetează, întreabă, află, lucruri pe care manualele nu le spun, programele şcolare le omit, sălile de clasă nu le oferă. Este ocazia de a vedea şi altceva, mai mult decât pot vedea în emisiunile de la televizor sau în căutările lor pe Youtube. Şi poate, unii dintre ei, descoperă chiar răspunsul la întrebarea la care, fiecare dintre ei, va trebui să (-şi) răspundă, mai devreme sau mai târziu: “Tu ce te faci, când vei fi mare?”

Aşa s-a întâmplat şi în această zi de luni, când curtea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţa “Şerban Cantacuzino” din Ploieşti s-a umplut în timp record de copii. Copii care au intrat pe poartă alergând.

Alergând ca atunci când intră pe poarta unor vechi şi buni prieteni. Şi chiar aşa şi erau, vechi şi buni prieteni, pentru că mulţi dintre ei nu erau la prima vizită. Ştiau deja ce vor să vadă, ştiau ce vor să facă: să urce la volanul fiecărei maşini, să ia cu asalt echipajele SMURD  ale căror explicaţii le ascultau cu maximă atenţie (de altfel, dacă nu veţi vedea prea mult salvările în filmare, e doar pentru că în jurul lor era o mare de copii, în majoritatea timpului, aşa că i-am lăsat pe cei mici să se bucure din plin de moment şi mi-am căutat de lucru în alte părţi), să nu rateze cumva o trecere rapidă prin barca pneumatică, să prindă un loc bun pentru a asista la exerciţiile pe scară, la stingerea focului, să tragă la ţintă cu pistolul de apă şi nu în ultimul rând, să aplaude fiecare coborâre “ca-n filme”, pe bara din garaj.

Am crezut că voi ajunge înaintea tuturor, cu 45 de minute înainte de a se deschide porţile, dar m-am înşelat. Copiii s-au dovedit a fi mai nerabdători chiar decât mine, mulţi aşteptau deja momentul în care avea să li se spună cu un zâmbet “Poftiţi”! Şi eu care îmi imaginasem că aveam să prind curtea goală, cu maşinile frumos aliniate… Nu mi-a rămas decât să zâmbesc, şi să recunosc faptul că le stă foarte bine aşa, cu copiii roind în jurul lor.

Am hotărât deci să rămân martor discret (lucru destul de greu de realizat deoarece oricât am încercat – şi chiar am încercat – să mă fac mai mică decât cei mai mici, n-am reuşit, m-am ales doar cu o serie întreagă de genoflexiuni) al întâlnirii dintre copii şi pompieri, şi să surprind cât mai multe imagini.

Iar de filmat, am avut ce! Copiii au fost invitaţi să devină, pentru câteva ore, pompieri, şi au părut să se descurce foarte bine. De la provocarea de a urca pe scară, până la a ţine pistolul cu apă, nu s-au dat înapoi de la nimic.

Pe lângă toate acestea, am făcut cunoştinţă cu Sasha, despre care nu voi spune decât că îi vom dedica un material special, cât mai curând, am descoperit câteva utilaje despre care de asemenea vă voi vorbi pe larg în alte materiale, am aflat că scara ajunge doar până la etajul cinci, motiv pentru mine de îngrijorare, pentru că eu locuiesc la opt, şi alte lucruri interesante, care vor face subiectul viitoarelor noastre vizite la ISU Prahova. Pe unele dintre acestea le veţi întrezări în înregistrare, altele vor fi surprize.
Şi pentru că a venit vorba de surprize, de această dată, copiii s-u gândit să facă şi ei o surpriză prietenilor lor, prin intermediul elevilor din clasa a V-a de la Şcoala Gimnazială Brazi, surpriză pe care vă voi lăsa să o descoperiţi în imagini.

A fost o zi plină, o zi de luni, o zi însorită de primăvară, o zi de 1 aprilie în care copiii nu au glumit, ci au luat cu asalt curtea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, încât, datorită numărului mare de şcoli participante, dintre care, pentru a aminti doar câteva: Şcoala Gimnazială Româneşti, Şcoala Gimnazială “Dumitru Hera” Băteşti, Şcoala Gimnazială Brazi şi Liceul Tehnologic de Servicii “Sfântul Apostol Andrei” Ploieşti, a fost necesară programarea accesului în trei serii, o zi în care copiii au aflat mai multe decât le-am putea noi spune, despre această meserie, şi despre oamenii care au ca meserie, protecţia şi salvarea vieţii semenilor lor.

O asemenea zi, nu este insă, irepetabilă. Inspectoratele din toată ţara, îşi deschid porţile, pentru copii dar nu numai, de cel puţin patru ori, în fiecare an: 13 septembrie, de Ziua Pompierilor din Romania, pe 28 februarie, sau în jurul acestei date, de Ziua Protecţiei Civile, în săptămâna numită popular, de acum, “Şcoala Altfel”, special pentru elevi, şi în mod special pentru copii, de 1 iunie. Patru zile în care noi, şi copiii noştri, putem merge să îi salutăm, să îi cunoaştem mai bine, pe aceşti prieteni, oameni de care, la nevoie, oricare dintre noi, îşi aduce aminte. Dar, vă întreb: de ce doar la nevoie, să ne aducem aminte?!

– LuneBleue –