Suhoi Su-25

Suhoi Su-25

To be or not to be… În fine, nu iese aşa. Hai s-o dăm pe româneasca noastră: mai are şanse Su-25 în prezent şi viitor? Mai ales că, vrând-nevrând…

Povestea lui Su-25 a început acum vreo patruzeci de ani, atunci când s-a desprins de pe o pistă de pe la Kubinka primul prototip. De atunci încoace, a rămas o temută maşinărie de luptă. Şi va mai rămâne.

Mă opresc iar. Vorbim mai târziu despre viitor.

Prezentul, adică fix în zilele astea de început ale lui 2015, înseamnă pentru Rusia un număr de 14 escadrile de asalt echipate cu 150 de avioane Su-25, 60 Su-25 SM, 52 Su-25SM2/SM3 şi 15 Su-25UB.

Dintre luptătorii de asalt inventariaţi mai sus, 80 vor fi modernizaţi la standardul SM până în 2020.

Alţi 100 sunt pensionaţi temporar în bazele pentru depozitare pe termen lung.

Puterea lui Su-25, avion cu o greutate de 17 tone, constă în cele zece puncte de acroşare.

Nu-i prea rapid. Nouă sute şaptezeci şi cinci de kilometri pe oră – la nivelul mării – îi sunt însă de ajuns pentru tipurile de misiuni pe care le are de îndeplinit.

Şi nici departe nu poate ataca – are o rază de acţiune pentru luptă de numai 300 de kilometri.

Avion de front, precum Il-2 Sturmovik.

Tanc aerian, precum Il-2.

Prezentul înseamnă şi alte treburi.

Cu un cost de achiziţie relativ mic şi nevoi de mentenanţă scăzute, circa 1300 de avioane Su-25 au zburat şi luptat în diferite părţi ale lumii.

Iar de luptat, a continuat să fie utilizat în conflicte recente: Georgia (zice aşa sursa citată: “to force Georgia into peace”), Ucraina şi Irak.

Nigeria, adaug eu. Două Su-25 cu ucrainieni cu tot, luptă împotriva Boko Haram.

Chiar şi în 2015, nevoia de Su-25 continuă. Ministerul irakian al Apărării comunica disperat că numai furnizarea a 15 Su-25 ar putea schimba cursul evenimentelor în confrunatea cu grupurile teroriste aparţinând Statului Islamic.

Dar Su-25 nu este un luptător atotputernic.

Ocazional, este îngenuncheat. S-a întâmplat în Afganistanul anilor optzeci, s-a întâmplat în Ossetia de Sud, s-a întâmplat şi se va mai întampla probabil în conflictul din Ucraina.

Înfruntând mijloacele moderne de luptă împotriva aviaţiei, Su-25 a pierdut.

I-a bătut gongul lui Su-25?

Nu. Rusia modernizează avioanele Su-25 la standard SM3 şi îi extinde viaţa operativă pentru încă zece ani.

SM3 dispune de mai multe bunătăţi de actualitate, între care şi sistemul GLONASS care îi măreşte capabilităţile de zbor autonom fără utilizarea serviciilor terestre, în orice condiţii meteo.

Su-25SM3 a intrat în dotare începând cu luna Februarie a anului 2013, la Districtul Militar Sud.

Adică pe lângă glia noastră strămoşească.

Pe lângă varianta SM3, a intrat în dotare şi o variantă specializată în făcut praf sistemele antiaeriene.

Încurajator, nu?

Şi dacă tragem linia, ce rezultat obţinem?

Eu zic să nu confundăm o dată în plus scara cu liftul.

Variantele de export ale tehnicii de luptă sovietice/ruseşti sunt inferioare celor intrate în dotarea propriilor luptători.

Faptul că insurgenţii dau de hartă cu Su-25 nu înseamnă că la fel s-ar întâmpla cu Su-25 modernizate din escadrilele ruseşti, pilotate de ruşi, în sistemul rusesc.

Nu afirm că ar fi invincibile. Doar că nu s-ar întâmpla la fel, în prezent şi în viitorul apropiat.

Şi cum n-au cu ce să înlocuiască Su-25 în viitorul apropiat, vom mai întâlni modernizări la Su-25 ruseşti.

Rămâne deci şi în viitor luptător de linia întîi, probabil şi după retragerea lui A-10.

Sursa: Russia & India Report

 

– Iulian Iamandi –