Sub drapelul tricolor, oameni speciali

Ii vedem la expozitii si evenimente cu armamentul din dotare in mana, ochelari de soare si cagule sau chiar fara. Toti vrem sa ne facem o poza cu ei, sa le pipaim uniforma, sa tinem pentru un minut arma in mana. Aplaudam si ne simtim un pic mai mandri ca suntem ROMANI, ca avem si noi baieti care apar in poze in teatrele de operatii alaturi de echivalentii lor americani, englezi sau din armatele altor tari.

Sunt militarii din Fortele pentru Operatii Speciale. Oameni intre oameni, discreti dar politicosi, modesti dar si mandri. Speciali intr-un mod… special.

Poate si voi aveti o poza cu ei de pe la evenimente, poate si voi ati aplaudat la o demonstratie si le-ati cerut arma sa faceti o poza. In timp ce va uitati la un film de razboi poate ati visat si voi cum ar fi sa faceti parte din elita, din trupele de elita romanesti, fie ele speciale sau nu, deplasate in teatre de operatii sau de veghe in tara.

Poate cand va pregateati echipamentul pentru jocul de airsoft de Duminica va gandeati la ei, cum ar fi daca ati fi acolo si totul pare simplu, usor de ajuns, doar totul sta in echipament si in denumire, nu?

Aici apare o mica problema… In spatele acestor oameni se ascunde multa munca, atat fizica dar mai ales psihica. Au inceput cu normalitatea ostaseasca: au invatat, au sapat, au fost alergati in jurul cazarmii, au sapat santuri, au varuit copaci, au indurat tunetele instructorilor, au muncit, au muncit, au muncit.

In spatele acestor oameni exista o familie, o persoana iubita, parintii, cei ingrijorati care poate ii vad poate nici macar o data pe saptamana.

In spatele acestor oameni exista realitatile vietii stiute.

Cu toate cele care le apasa umerii, militarii acestia continua sa munceasca, sa traga din toate puterile pentru a acumula cunostinte, deprinderi si aptitudini care le servesc pentru avansare, pentru evolutie.

La un moment dat si-au facut curaj si au intrat intr-un program de selectie, au dat probe grele si au fost acceptati la o unitate din cele trimise in zonele de conflict, sau la una de trupe speciale.

Si munca nu se opreste aici: sute, mii de ore de antrenament, cursuri si specializari, antrenamente continue, in orice conditii de vreme si in orice zi a anului, sute de pagini de cunostinte memorate, sute si mii de notite luate, informatii ingramadite in fiecare coltisor al creierului si in fiecare fibra a organismului. Asta in timp ce altii ies la o terasa, beau linistiti o bere, merg la munte, la mare, isi petrec timpul cu familia sau pur si simplu nu fac nimic.

Militarul din Fortele pentru Operatii Speciale uneori va uita ca este om, va uita ca are familie acasa, va respecta juramantul depus pe un drapel care pentru multi romani nu mai inseamna mare lucru.

Acesti oameni sunt patrioti in primul rand, dar nu patrioti de parada… sunt acei patrioti de care citim sau nu citim in cartile de istorie, acei patrioti din randul carora au murit devenind eroi sau care vor muri pentru tara lor si oficial nimeni nu va sti, sau, mai rau, dupa o zi-doua de R.I.P.-uri pe facebook omul de rand va uita.

Acestia sunt oameni fara nume, oameni care zambesc frumos dar a caror privire ar spune mai multe.

Intreband un astfel de om ce i-ar fi mai de folos daca ar putea cere, raspunsul nu a fost arme mai bune, echipament mai bun sau mai multi bani; pur si simplu… raspunsul m-a surprins: instructori, instructori mai multi!

De ce? Asta este simplu a venit completarea: instructorul formeaza omul, instructorul transforma soldatul in luptator, instructorul pregateste colegul de langa tine, instructorul, direct sau indirect, iti salveaza viata.

Calitatea omului este data de gradul de instruire pe care il primeste. Degeaba are potential, daca nu primeste suficienta instruire, daca nu este indrumat eficient atunci cand trebuie.

Tot degeaba militarul acumuleaza aceste informatii si isi dezvolta nenumarate aptitudini daca nu le da mai departe, daca acesti oameni nu devin instructori intr-un procent mai mare, astfel incat experienta si cunostintele lor sa fie transmise mai usor si mai eficient militarului urmator.

Concluziiile, le trageti voi… Eu aleg sa vad mai departe, nu numai luptatorul, militarul din trupele specialale, luptatorul din teatrele de operatii sau cel ce vegheaza in tara, ci munca si sacrificiile facute de acesti oameni.

Da, si tu poti sa fii ca ei.

Iti rebuie doar enorm de multa munca, daruire, sacrificiu pe toate planurile si patriotism.

Restul va veni de la instructorii care iti vor lumina acest drum lung, oameni pe care ii avem si oameni de valoare, oameni din care ne-ar trebui mai multi.

Respectati omul pentru munca lui, treceti de extraordinarul uniformei, echipamentului.

Strangeti-i mana si zambiti-i militarului din spatele ochelarilor  sau a mastii, este meritul si munca lui ca a ajuns acolo, o face pentru Romania si pentru romani!

Cu respect pentru toti oamenii din Fortele pentru Operatii Speciale, si pentru  toti Patriotii care au ales sa isi apere si reprezinte tara cu arma in mana, un patriot mai mic,

– Micutu’ –