Tancurile T-72 si TR-125 prototipul numarul 3
Am reuşit să văd cele două puternice ţestoase la numai câteva zile de la sosirea lor în parcul de artilerie şi blindate al Muzeului Militar Naţional, eveniment pentru care mulţumesc enorm oamenilor deosebiţi ale căror eforturi s-au finalizat cu imensa bucurie adusă nouă, pasionaţilor, care de acum înainte le putem admira cu mare drag.
M-am învârtit ceva timp în jurul tancurilor T-72 şi TR/P-125. Mai mult, am lărgit aria înconjurând şi autotunul de asalt SU-100 din vecinătatea lui T-72. Le-am privit admirativ, apoi am început să le compar. Şi să adresez întrebări gazdelor noastre. De poze am uitat, într-o primă fază.
Între multele detalii, am aflat că atât tancul T-72, cât şi al treilea prototip al tancului TR-125, P-125-3, sunt functionale şi au fost parcate la locul lor de exponate prin propriile puteri. Deci… “merg” şi pentru această reuşită felicitările se îndreaptă către constructorii de tancuri români de la uzina UMB, un alt grup de oameni deosebiţi, care au lucrat voluntar pentru ca tancurile să fie gata de admirat de către noi.
Ştiţi cum sunt? Emană putere. Emană putere de tancuri!
În general, rubrica “Sertarul cu amintiri” este una scurtă, dar de data aceasta nu m-am putut încadra într-un format cu text scurt.
Vă mai zic ceva şi ne vom revedea, după puteri şi mai ales după resursa timp posibil de alocat scrisului, dar sigur ne vom reîntâlni aici atât cu tancul T-72, cât şi cu prototipul P-125.
Când îl amiram pe al nostru, mi-a trecut prin minte un supranume potrivit pentru TR-125. Şi-i vom spune de acum TR-125 Roşior de România, conform tradiţiei armei Cavalerie, armă care a evoluat în cea a tancurilor.
Pe curând, Roşior de România!
Iulian Iamandi
Leave A Comment