In seara de dinaintea Zilei Marinei, navele militare se odihneau cuminti la ancora in dispozitiv. Luminate si cu motoarele auxiliare torcand relaxat, trezeau in fiecare trecator de pe faleza visurile copilariei.
Cati dintre noi si-au dorit sa se faca marinari si sa cutreiere marile si oceanele lumii? Oricand il vedem pe Mircea, visam, nu? Pe vergi, la timona, pe punte, udati de valuri sau pe mare oglinda… precum in cartile copilariei, suntem viteji aidoma capitanului Blood?
Si asa, privind peisajul de vis, s-au declansat intrebarile… Oare cum o fi acolo, la bord? Dorm oare marinarii din echipaje? Sunt oare nelinistiti din cauza emotiilor date de evenimentul ce avea sa se desfasoare in dimineata urmatoare?
Mandra si puternica fregata Marasesti zumzaia din auxiliare.
Frumoasa, emanand putere prin tot ceea ce este, un sistem de sisteme de lupta, cu turele, rachete nava-nava, torpile si mai ales cu oamenii de dincolo de otel si masini, acei oameni oricand gata, tot timpul pregatiti, in orice moment constienti ca trebuie sa infrunte valurile dar si pericolele care ar ameninta fruntariile de apa ale Patriei.
Peisaj de vis, incarcat de putere.
– Iulian Iamandi & Bogdan Movileanu –
“Frumoasa, emanand putere prin tot ceea ce este, un sistem de sisteme de lupta, cu turele, rachete nava-nava, torpile si mai ales cu oamenii de dincolo de otel si masini, acei oameni oricand gata, tot timpul pregatiti, in orice moment constienti ca trebuie sa infrunte valurile dar si pericolele care ar ameninta fruntariile de apa ale Patriei”
Foarte frumos spus, artistic, dar realitatea este foarte trista si o stim cu totii. Asta imi aduce aminte de copilarie.
Era perioada de inceput a anilor ’90, copilandru fiind citeam cu nesat aparitiile din Colectia War Z. Printre ele cateva romane marinaresti, Piratul de Fier, Intalnire in Atlanticul de Sud. Ataca si Scufunda. Visam cu ochii deschisi la aventurile descrise, ajungand pana acolo incat impreuna cu ceilalti copii sa construim din hartie si carton navele de razboi despre care citisem. Ne adunam toti in santul ce colecta apele pluviale si incingeam adevarate lupte navale…folosind proiectile de ultima generatie ( pietre :)) ) pentru a scufunda flota inamica.
2013…navele de carton sunt de mult scufundate, avem insa doua fregate “puscate” si un crucisator/distrugator, momentan botezat fregata care pe viitor poate va trece printr-o metamorfoza si va deveni cuirasat. In realitate valoarea tactica a celor 3 nave este egala cu zero. Raportate la Flota ruseasca a Marii Negre,cele trei nave sunt la fel de utile precum 3 trireme din antichitate. Nu o spun din rautate, ci cu ciuda si durere pentru ca in fata unei potentiale amenintari, triremele noastre s-ar duce la fund precum barcutele mele de hartie. Este dureros si rusinos sa ai in dotare fregate inarmate cu un amarat de tun, iar viitorul “cuirasat” Marasesti umflat bombastic cu armament care e bun numai de parada. Lipsa dotarilor decente in privinta armamentului naval. rachete antinava, CIWS. capacitati reale antisubmarin, sa nu mai zicem de sistemele de achizitie si conducere a focului sau de radar, toate acestea transforma Marina Militara intr-o recuzita buna de afisat la zile de sarbatoare. Cu ce ramanem, sau cu ce ne mandrim? Cu pozele ? sunt intradevar frumoase dar atat.
Ai sa fii surprins dar Marasestiul sta bine la capitolul antisubmarin, atat torpilele de 533mm cat si incaracturile reactive antisubmarin isi fac treaba.
CIWS are 4 sisteme AK 630 pe care rusii inca le considera utile si le monteaza pe navele proprii.
Unde Marasestiul “sufera” este capitolul rachetelor antinava si sistemele moderne de conducere a foacului.
Si inca un punct in care “sufera” sunt rachetele antiaeriene unde doar lansatoarele portabile de Strela M nu sunt potrivite pentru o nava de aceste dimensiuni.