Uite aşa!
Mâine, de la ora patru şi jumătate dimineaţa am să fiu precum nenea din poză. La R & R. Pe Canalul Siderurgicului, acolo unde îi place lui Alex Neagu să pescuiască.
Juma’ de zi am să mă prăjesc uniform, nu ca acum. Acum sunt “vopsit” pe mîini şi gât de la Boboc.
Ce bine e acasă!
Fericitule!!!!!!!!!!!!!!!
Apa e limpede sau tulbure ?
Si eu ma duc maine la peste !
Apa era limpede la mal si se vedeau bancuri de carasei cat degetul mic, intinse pe patru metri.Si reginute, pe langa pietre, chiar si niste serpi de apa.
Canalul Siderurgicului facea legatura intre Bratul Borcea si Combinatul Siderurgic, unde barjele trebuiau sa aduca fier vechi si sa preia cocs. Acum, un smecher local a luat luciul de apa si de acolo si intr-o vreme pusese permis suplimentar de pescuit sportiv acolo, contra unei taxe de un milion.
Din pacate, la vreo patru metri de mal este foarte multa iarba care ajunge pana la suprafata.
Vezi s-aduci si probe (poze) daca prinzi. Altfel… stii cum sunt considerati pescarii 🙂
Ehee, ce pescuituri trageam si eu… veneau granicerii si fumam o tigara cu ei, iar javrele lor ne lasau fara mamaliga de pus in carlig 🙂
Dup-aia n-a mai fost timp, dar mai ales n-a mai fost peste; pestele a fost starpit temeinic de “intreprinzatori” si de “oameni de afaceri” etc. Plase multifilament peste tot, navoade de 700m bagate in prohibitie. Tone de pestani de 3-6kile, azvarlite la gunoi, ca n-aveau masini frigorifice ca sa le vanda. Am vazut cu ochii mei!
Ultima data am stat vreo 20 de ore (cu cort, masina etc), ca sa prind trei platici cat palma, doua aveau urme de setca pe corp. Nici sa-nnoti nu prea mai poti, ca-s plase peste tot.
Si am dat si peste doua pasari prinse-ntr-o plasa multifilament adusa la mal. Una era deja moarta, pe ailalta am salvat-o. Cred ca mai am si poze undeva. Ca sa vedeti dimensiunea PROSTIEI din romanika. Prostia care-a distrus tara mai temeinic ca un razboi mondial.
Pe vremea mult-hulitului, si cativa ani dupa, copchil nestiutor fiind, in cateva ore aveam doua-trei kile. Cu niste scule de rahat (fir+plumb+carlige, aruncate cu mana) Nici n-aveai timp sa pui nada-n carlig la scula a doua.
Aia de la CAP au prins odat’ un somn de 97kg… si de 40de kile. Ce-i drept, erau numa’ doua echipe care pescuiau industrial, si dupa regulile de atunci. Acuma tre sa fie vreo 50 numa pe malul romanesc, care nu respecta nici o regula.
Cam asa s-a ajuns acum. Patrimoniu public. Apele statului. Batu-v-ar … cu capitalismu’ vostru!
Eu dara iti urez “rahat pe bat”! 😉 Poate pui si ceva poze, chiar daca nu prinzi nimic (doar noi pescarii stim ca nu captura e cea mai importanta) Distractie placuta!
Nici eu nu am mai fost de mult, mai ales ca am lipsit din Calarasi cativa ani.
Asa este si pe aici. Mai mult, se foloseste curent…
Tatal meu imi povestea ca prin anii 70 sau 80, pescarii adusesera un somn enorm care era omorat cu cangile. L-au adus in oras pentru a fi predat la Acvariu. Dupa 89, acvariul a dispartut si in locul lui si-a tras crasma un smecher local.
Era frumos inainte. Cam de pe la 15 ani am inceput sa plec cu vecinii cu zilele balta, cu barci si corturi.
S-au facut si cateva poze. Una cu doi pestisori prinsi la aceeasi undita, in doua carlige si inca una cu un sarpe care prinsese un guvid.
Eu prinsai vreo zece bucati de caras, 43 de regine, un biban prapadit, doua soretze plus opt beri, 500 grame mici ( caserola cu zece mici), doua sticle de vin, un castron de salata si o sticla de vin.
“43 de regine?” Bre da’ cat sah ati putut sa jucati? :))
Le luai la rama intr-o baltoaca de langa Olt, care comunica nitel cu Oltul .
Daca nu schimbam locul ramaneam cu un biban, trei carasi si 2 soretze .
Fura foarte gustoase ca le facui crocante si le mancai cu usturoi si o sticla de vin rosu la treisfert de ma facui cimpoi .
De prins, s-a prins asa: eu vreo treizeci de pestisori urati, Nicu Rocăru a prin si el cel putin zece din astia urati, dar si unii mai marisori (bibanusi, regine, platicute si carasei), Claudiu a prins unul mai mare, cam cat palma si altul ceva mai mic, plus din aia micuti, iar Mona niste d-aia uratei ca ai mei.
Dupa pescuit ne-am racorit cu o bere si am facut un gratar. De pui. 😀
Mi-a placut ca nu a fost cald-cald. Pe la pranz de-abia ajunsese aproape de cum era dimineata pe pista la Boboc. Deci, a fost suportabil.