Firma de apărare şi securitate Saab a primit o comandă din partea Portului Naval Gdynia din Polonia pentru mentenanţa şi suportul logistic ale sistemului de rachete de suprafaţă-la-suprafaţă RBS15 Mk3 ale Marinei Militare poloneze, livrările urmând să aibă loc în 2017-2018.
Saab RBS15 MK3
Contractat în 2006, sistemul RBS15 Mk3 este în serviciu la bordul navelor rapide de atac din clasa Orkan ale Marinei Militare poloneze. În contract este inclusă mentenanţa programată a sistemului de rachete şi ILS suplimentar, sub forma unor seturi de antrenament şi de instrumente adiţionale.
„RBS15 Mk3 este un sistem de rachete suprafaţă-la-suprafaţă de vârf pe plan mondial, care oferă o performanţă excelentă indiferent de condiţiile meteo. Este o componentă vitală a capabilităţii la bordul navelor Marinei Militare poloneze şi suntem bucuroşi să putem asista Portul Naval Gdynia în munca lor profesională, asigurând pregătirea de luptă şi disponibilitatea acestui sistem de rachete versatil şi puternic.”
A spus Michael Höglund, şef marketing şi vânzări la unitatea de business Sisteme de Rachete din cadrul zonei de business Dynamics a Saab.
RBS15 Mk3 este cel mai modern sistem de rachete de suprafaţă-la-suprafaţă disponibil pe piaţă. Ca sistem cu rază lungă de acţiune, el excelează ca armament principal anti-suprafaţă pentru orice tip de vas militar.
Este conceput să opereze într-o gamă largă de scenarii, de la angajarea luptei anti-navă în ape adânci sau de litoral, precum şi în misiuni de atac la sol. RBS15 Mk3 permite o operabilitate reală de tip fire-and-forget în toate condiţiile meteo, graţie indentificatorului său radar pre-lansare, programabil, activ, avansat. Racheta este produsă şi comercializată în comun de Saab din Suedia şi Diehl Defence, din Germania.
Sursa: Saab
Abonează-te la Resboiu TV
De ce polonezii nu pot califica niste tehnicieni sa le intretina? Ma intreb din punct de vedere a costurilor. Asa o sa trebuiasca periodic sa trimita rachetele in Suedia. Si daca vin tehnicieni de acolo tot e costisitor, plateste-le drumul, cazare, cheltuieli de protocol. Indiferent de solutia aleasa rusii o sa atace cand rachetele sun sub mentenenta. Daca aveau tehnician propriu acela le intretinea pe rand astfel majoritatea erau disponibile pentru lupta.
Pentru ca nu e un Dorel care strange suruburi cu o cheie dinamometrica, e probabil un intreg atelier care verifica “n” chestii si la sfarsit pune pe ea ultima veriune de soft.
OK continue ideea. Inteleg ca nu e simplu, dar chiar asa toti polonezii destepti au plecat in UK si numai retardatii au ramas de nu pot califica cateva persoane?
Si cum o sa faca? Strang sutele de rachete de pe toate navele si din depozite la Gdansk le incarca pe o nava sa le duca in Suedia unde le descarca si transporta la atelier si apoi invers, sau suedezii periodic cu tot personalul si sculele din atelier se strang in Port si sunt transportati in Polonia si fac turul bazelor cu camioanele incarcate cu scule pana deservesc toate rachetele.
Deci la naiba, nu sunt miezu’ dar imi dau cu parerea. Nu faci service-ul la toate odata. Le faci pe rand, esalonat ca sa manance o paine si atelierul, si nici sa nu ramai tu in curu gol.
Aia cu “calificatul” nu e asa simpla. Probabil insasi procedura de service evolueaza in timp, in functie de ce se intampla la trageri. La fel softul nu-l dezvolta doi tipi intr-un birou, ci tot firma de la blonzii aia. Toate astea sunt mult mai usor de facut, si se renteaza, cand ai sute de rachete pe rol.
Daca ai cinci firme, fiecare cu doua duzini de rachete… ramai ca Romania fix cu acelasi sistem din anii ’50-’60 si te inchini la el ca nu renteaza sa platesti trei ingineri full-time pentru o mana de rachete.
Tehnicieni ar avea ei sa faca niste diagnostice de baza, dar pentru recertificarea unei rachete o data la 5 ani sau cat o fi trebuie sa o duci intr-un loc capabil de asa ceva.
Si nu prea renteaza sa construiesti o uzina pentru activitati din astea ocazionale, odata la nu stiu cati ani, ce ar face in restul timpului?