Desi nu am postat nimic, nu inseamna ca a fost uitat.
Acum 3 ani, pe 1 noiembrie, eram in tura de zi la serviciu. Imi vedeam de treaba mea cand primesc un telefon “A cazut un MiG la Campia. Stii cumva cine e si ce s-a intamplat?”. Am ramas electrocutat si parca s-a oprit timpul cand am auzit cuvintele. Nu stiam decat pe Kiru acolo. “Mãi, nu stiu nimic, dar ma informez si te sun”, am raspuns.
Putin mai tarziu am cazut in scaun. Toata ziua aia s-a scurs pe langa mine. Eram de tura si lucram ca un robot, lucram dintr-un reflex format de-a lungul anilor, lucram ptr ca trebuia sa lucrez, sa-mi fac treaba, dar sufletul si mintea imi era la cei doi. Nu l-am cunoscut pe Laurentiu Chirita si nici pe Sorin Avram. Pe Kiru l-am vazut o singura data, in vara aia la Brasov la Transilvaero. Mi-am zis: “wow, uite-l pe Kiru”. Era cu statia in mana si-si coordona colegii care evoluau pentru deliciul nostru. Ii cunosteam ‘opera’ destul de bine. Regret ca nu m-am dus sa-l salut si sa dau mana cu el.
Toata viata mi-am petrecut-o printre piloti si maistri militari. Toti suntem o familie, frati si surori, tati si mame.
Pentru prieteni absenti: Laurentiu ‘Kiru’ Chirita si Sorin ‘Biker’ Avram.
– Bogdan Movileanu –
Dumnezeu sa fie mereu alaturi de ei, de escadrila din ceruri! Si noi, alaturi de cei ramasi pe pamant! Dumnezeu sa-i odihneasca!
Dumnezeu sa-i odihneasca ! Dumnezeu s-o odihneasca si pe Claudia Chirita !
În urmă cu câțiva ani am avut onoarea de a zbura „cu” Kiru… Mai exact, zburam după el și înaintea lui – zburam în aceeași zonă și exersam.
Fain pilot, plin de energia unui om mai tânăr!
Zurător excelent, cabra aparatul cum nu reușeam niciunul și ne tot explica… ca la copii, fără să se plictisească.
Una din tristețile asociate acelei vieți.