medvedev.

Dmitry Medvedev

Premierul rus Dmitry Medvedev a declarat ieri că ţara sa va acorda o atenţie specială dezvoltării construcţiei de avioane şi de nave, precum şi industriilor radio-electronice, spaţiale şi nucleare, în următorii ani.

“The military-industrial complex will receive a serious impetus. It should become a source of technological innovation, both in the military and civilian sectors,”

A declarat premierul rus.

“We should boost our research and development to build advanced specimens of armaments and military hardware and conduct technical retooling of enterprises so they can roll out competitive serial products,”

A mai adăugat Dmitry Medvedev.

Sursa: RIA Novosti

Sunt sigur că mă veţi contraargumenta, dar mie îmi place duetul ăsta Putin-Medvedev. Au salvat Rusia. Iar dinastia lor duală va rămâne de referinţă în istorie, precum domnia lui Petru cel Mare.

Ştirea cu Medvedev a apărut azi. Ieri, însă, am găsit pe The Epoch Times Romania un articol care în mare parte m-a bucurat.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat Duminică la Santiago de Chile, unde a participat la summitul UE -America-Latină-Caraibe, că firme româneşti cum ar fi Astra Vagoane Arad, Romarm şi companii care produc maşini sau electrocasnice, au şansă de a intra pe piaţa din această zonă.

Chiar m-am bucurat zdravăn! Şi nu, n-a fost vorba de menţionarea Romarm de către Traian Băsescu – nu mă număr printre cei doi-trei care consideră că producţia de armament va salva România. Nu am să dezvolt acum motivele pentru care nu cred că aceasta ar putea fi soluţia… nu ăsta e subiectul.

Mi-am amintit de o întâmplare de acum mulţi ani, când Sidex Galaţi deja nu mai era al nostru şi vreo câteva luni a dat tabla de oţel în exclusivitate la export. Tabla… nu din aia de pus pe acoperiş, ci de la 6 mm grosime până la 140 mm – de asta trebuia firmei unde lucram. Din UE, ca să cumpărăm, era prea scumpă. Ucraina avea interzis, din partea UE, pentru că avea preţuri de dumping… şi aşa am găsit preţuri foarte bune în Chile şi Argentina. Foarte bune, chiar şi cu transportul de la capătul lumii şi până la noi.

Firma, era o fostă intreprindere care încă de prin anii optzeci lucra în exclusivitate pentru export. Intrarea în UE a pus-o aproape pe butuci, dar poate că, alături de multe alte firme româneşti care o duc rău, poate că acum are şansa să se salveze dacă vor apare oportunităţi de afaceri de care ar putea să profite în urma unei posibile deschideri avantajoase între UE şi America de Sud.

Producţia nu înseamnă în exclusivitate producţia de armament. La fel şi exportul. Statistic, industria de apărarea are dimensiuni mici comparativ cu industria civilă şi chiar nu poate veni salvare economiei României din offsetul de pe lângă un contract de un miliard de euro pentru cumpărat câteva avioane. Salvarea ţine de găsirea unor oportunităţi pentru industria civilă, care e mai mare şi unde numărul de angajaţi este mult mai numeros. Desigur, nu trebuie neglijată ramura de apărare – ba dimpotrivă.

Întorcându-mă la participarea preşedintelui Traian Băsescu la summitul dintre UE şi CELAC (Comunitatea Statelor Latine şi Caraibiene), iată ce a declarat oficialul român:

“Ce interese are România în CELAC? V-aş da o cifră: anul acesta nivelul 2012 până în luna a 11-a inclusiv, nivelul schimburilor comerciale între România şi statele Americii Latine a crescut cu 47% şi avem şi un uşor excedent. România a exportat de 700 milioane (euro, n.r.), statele din America Latină au exportat de 600 de milioane.

Este o creştere explozivă. Vă pot spune că au existat misiuni economice, şi Astra Vagoane Arad, disponibilă să facă vagoane de marfă, de călători, pentru trenuri de metrou, este o companie care se prefigurează a avea succes.

De asemenea, Romarm-ul a avut misiuni de evaluare şi de asemenea are perspectiva unor contracte bune, nu în ultimul rând industria constructoare de maşini, de aparatură electrocasnică are de asemenea perspective foarte bune în America Latină şi înseamnă o revenire a noastră acolo unde am mai fost, dar cu produse de altă calitate, inclusiv utilaj petrolier”,

“Cred că în interiorul acestui parteneriat strategic, România are o şansă, cu atât mai mult cu cât afirm fără reţinere, din analize făcute, economia românească este competitivă la nivelul Americii Latine şi a statelor din Caraibe, iar cadrul pe care acest summit îl va permite societăţilor româneşti să-şi intensifice activităţile de export pentru că aşa cum în ultimii doi-trei ani s-a început revenirea pe pieţele din lumea arabă trebuie să revenim şi pe pieţele din America de Sud pentru a nu mai fi atât de dependenţi de ce se întâmplă în interiorul UE”,

“Cred că va trebui ca în cel mai scurt timp, asta nu înseamnă mâine sau poimâine, să organizăm un turneu la nivel politic cu întâlniri cu comunitatea de afaceri pentru a consolida această şansă pentru economia românească”

Până aici, toate bune şi frumoase. Chiar am simţit că se poate şi mai ales că se vrea să se poată.

Însă, întrebat dacă s-a stabilit ceva concret în legătură cu investiţiile, Traian Băsescu a dat cu dânşii în fasole:

Mă vedeţi pe mine director la Astra Vagoane? V-am spus ce perspective avem, eu nu mă ocup de contracte. Avem şanse şi în Brazilia, şi în Peru şi în alte ţări ale Americii de Sud.”

Nu, domnule preşedinte. Vă vedem director peste România toată şi pentru asta trebuie să faceţi mai mult, nu să daţi răspunsuri din astea de prăduitor de blugi, de combinator vaporean, care parcă ar spune “mânca-ţi-aş, eu am făcut lipeala, să facă ei manevra”.

În mod sigur ar fi dat mai bine dacă măcar o dată v-aţi fi abandonat caracterul de bişniţar tupeist.

 

– Iulian Iamandi –