Rusia, harta politică

În urmă cu ceva timp, am mai avut un articol în care vorbeam despre Forţele Aeriene Ruse, cu 18 procente din cele 188 interceptoare rapide de tip MiG-31 aflate la alarmă în orice moment, gata de a decola pentru a prinde şi zmotoci orice intrus prin cerul lor. La fel, parcă am spus acolo şi că un număr mare dintre cele 240 de avioane Su-27 dedicate superiorităţii aeriene sunt de asemenea în alertă, gata de a sprijini MiG-urile 31 Foxhound şi de a angaja lupta cu avioanele adverse care ar ameninţa rapidele dar nemanevrabilele MiG-31 optimizate pentru misiuni rapide de inteceptare şi angajamente aeriene liniare de scurtă durată.

Beleaua e că Rusia are de acoperit vreo doo’j de mii de kilometri de frontieră cu mai puţin de 600 de avioane, plus că majoritatea radarelor poziţionate în apropierea graniţelor sunt vechi, sau chiar nefuncţionale. În prezent, sistemul radar este reconstruit, dar… adunate, foarte probabil Rusia nu va mai atinge vreodată inventarul de interceptoare (2300 în 1991) şi numărul de staţii radar precum la finalul Războiului Rece. Acum, baza stă în avioanele MiG-31 şi Su-27.

Între timp o parte din MiG-urile 31 sunt modernizate în varianta MiG-31BM, dar procesul acesta se va întinde de-a lungul a opt ani. La final, circa şaizeci de Foxhound-uri vor dispune printre altele şi de radare noi cu raza de 320 kilometri, capabile de a urmări simultan până la zece ţinte.

Modernizarea unei părţi din flota de interceptoare MiG-31 Foxhound vine la fix, având în vedere că acestea sunt într-o stare proastă.

Dar, oare cât de actuale mai sunt aceste avioane? Să ne amintim că MiG-31 este la rându-i o modernizare a MiG-25, care a fost dezvoltat pentru a contracara bombardierul american B-70.

Atunci când SUA au abandonat în 1967 programul B-70, pentru că acesta era prea scump, dar şi datorită deciziei de a se merge pe bombardiere care penetrează la joasă altitudine şi mare viteză, faţă de mare altitudine şi mare viteză, ruşii au continuat programul MiG-25 şi i-au schimbat rolul pentru a îndeplini misiuni de recunoaştere.

MiG-ul 25 Foxbat s-a dovedit a fi un avion excelent pentru noul rol, putând zbura mai sus şi mai repede decât celelalte avioane de vânătoare folosite în acest scop, deşi nu la fel de sus precum avioanele americane dedicate special misiunilor de recunoaştere – U-2 şi SR-71. Dar, SUA nu vândut nimănui aceste două avioane, pe când Rusia a făcut o grămadă de bani din vânzarea de MiG-25 către orice ţară dispusă să plătească banii ceruţi pe el, precum şi din antrenarea echipajelor care aveau să zboare acest tip de avion.

MiG-ul 31 a adus rezolvarea unei liste lungi de probleme pe care le aveau avioanele MiG-25, fapt care l-a transformat într-un interceptor impresionant. Cu o greutate de 46 de tone, avionul are senzoti pasivi de mare distanţă (200 kilometri) şi rachete R33 ghidate radar cu o rază de 150 kilometri. Pe lângă R33, MiG-31 poate utiliza şi alte tipuri de rachete, precum şi bombe ghidate.

La fel ca şi MiG-ul 25, ’31-ul nu este foarte manevrabil, dar poate atinge viteze foarte mari (până la 3200 km/h), însă asemenea originalului are picioare scurte – raza de acţiune este de doar 720 kilometri.

Varianta curentă, MiG-31M, este de fapt o acumulare de modernizări care s-au desfăşurat începând de la colapsul Uniunii Sovietice. De atunci, circa 200 din cele trei sute de MiG-31 rămase au fost modernizate sau se află în aşteptarea modernizărilor. În ultimii ani flota de MiG-31 au înghiţit o grămadă de bani pentru reparaţii şi antrenamentele de luptă, ajungându-se în prezent la o disponibilitate de pestre 75 %, de la 25 % rata din anii de criză.

Dacă în prezent doar 180 MiG-uri 31 mai sunt capabile de zbor, este bine de ştiut că în anii ’80 inventarul atingea 500 de bucăţi. În prezent, flota de MiG-31 Foxhound este răsfirată rar pe frontierele Rusiei, cu escadrilele concentrate în regiuni cu mare risc de a întâmpina intruşi de mare performanţă: China şi Europa.

În afara de avioanele operaţionale, mai există sute de MiG-uri 31 la saramură, ce pot fi reparate şi modernizate la nevoie.

Sursa: Strategypage