Rusia inca are probleme cu constructia de nave militare

Da. În contra la tot ce am publicat până acum şi a impresiei că navaliştii ruşi se udă cu apă construind nave militare pentru Maica Rusie şi Taica Putin, nu-i totul roz nici pe la ei.

Persistentul, adică Nastoychivyy, este unul dintre distrugătoarele clasei mele preferate de distrugătoare.

Voi reveni cu vorbe, ceva mai la vale, despre clasa Sovremenyy. Până atunci însă, să apucăm un fir de poveste şi să vedem unde ne poate duce.

Cele câteva anunţuri recente legate de zbaterile navaliştilor ruşi întru găsirea de soluţii interne pentru completarea navelor aflate în construcţie, ori amânarea datelor programate pentru finalizare, teste sau intrare în serviciu operativ, exprimă situaţia complicată şi mai ales reală a construcţiilor de nave militare ruseşti.

La finalul anului trecut, a apărut vestea legată de intrarea în serviciu a fregatei Admiral Gorshkov a fost amânat cu un an, până la finalul lui 2016.

Recent, s-a lăsat cu teste:

Cam tot pe atunci, Marina Rusiei a comunicat că fregata Admiral Grigorovich va fi recepţionată în primul trimestru al anului 2016.

Anterior, recepţionarea fregatei Admiral Grigorovich fusese planificată pentru luna Mai a anului 2015.

Rusia a amânat şi intrarea în serviciu a primului dragor din clasa Alexandrit (Proiect 12700). Dragorul Alexander Obukhov, destinat Flotei Nordice, va intra în serviciu în Mai 2016, după ce în original data fusese stabilită în 2013.

De asemenea, întârzieri au apărut şi la prima navă amfibie din noua clasă Ivan Gren.

Astfel, s-a lăsat cu o amânare şi aici. Ivan Gren va începe probele în mare în primul trimestrul al anului 2016.

Trăgând o linie, concluzionăm că Marina Rusiei nu a primit în anul 2015 nicio (urăsc să scriu aşa!) navă de suprafaţă pentru mare largă. Eh, lasă că am scris acum o exprimare mai veche decât scrierea despreunată. Deci, nema blue water surface ships… poftim!

E nasol? Doar dintr-atât? Staţi, că mai am.

Dumnealor, cele trei de mai sus, sunt trase pe dreapta. Cele două fregate aşteaptă să intre în reparaţii la Yantar, dar cum Ucraina nu mai livrează Rusiei motoare… Iar corveta a luat foc în timpul unui exerciţiu.

Apropos de lipsa motoarelor ucrainiene, impactul conflictului omuleţi-verzi-împotriva-Ucrainei asupra Marinei Rusiei este unul dezastruos.

Lipsa de motoare întârzie construcţia celor mai multe dintre clasele de nave mari de suprafaţă, incusiv Proiect 22350 (navele 3 şi 4 din clasa Admiral Gorshkov), Proiect 11356 (navele 4-6 din clasa Admiral Grigorovich) şi Proiect 20385 (varianta înlocuitoare a clasei Stereguschiy, înlocuită de Proiect 20380 cu motoare ruseşti mai slabe).

Construcţia de submarine ar putea arăta bine… la suprafaţă.

Intrarea în serviciu a două submarine diesel-electrice “Improved Kilo” (Proiect 636) şi întoarcerea în serviciu în 2015 a submarinelor Gepard, din clasa Akula şi Pskov din clasa Sierra, dau bine la imagine.

Recepţionat în 2013, submarinul nuclear de atac Severodvinsk a rămas în probe pentru trei ani.

Însă cel mai important, dezvoltarea unei noi clase de submarine diesel-electrice are probleme.

Problemele cu propulsia au întârziat mult recepţionarea submarinului cap de serie al clasei Lada, aspect care a dus la decizia de a fi construite şase submarine Kilo Modernizat pentru Flota Mării Negre.

Marina Rusiei a mers mai departe, anunţând de ceva timp clasa Kalina ca şi succesoare a submarinelor diesel-electrice Kilo. Despre Kalina se spune că va fi dotată cu un sistem AIP… după cum am vorbit aici.

Recent însă, la capitolul construcţii nave militare, Rusia a anunţat o nouă comandă de şase submarine Kilo Modernizat destinate Flotei Oceanului Pacific.

Excelentele Kilo vor fi fără îndoială echipate cu rachete Kalibr, rachete foarte cunoscute în urma intervenţiei Rusiei în Siria.

Numai că vestea asta ne arată că Marina Rusiei nu aşteaptă să primească în următorii ani nave militare atât de avansate precum submarinele clasei Kalina.

Concluzionând, Rusia continuă să construiască nave care s-au mai construit deja însă există mari întârzieri în proiectele noi care urmează să formeze nucleul Marinei în anii 2020.

Să ne întoarcem vag la Sov, preferatele mele. În imaginea de mai sus, un Sovremenny ieşit la exerciţii… numai că acum este navă chineză.

Sov-urile ruseşti, nave militare care trebuiau să constituie principala forţă de angajare a navelor inamice, sunt doar frumoase.

Până şi la misiunile anti-piraterie, participă distrugătoare antisubmarin din clasa Udaloy.

O altă concluzie? Între navele de luptă capitale ale Marinei Rusiei şi navele pe care… la urma urmei, şi le poate permite oricine, există o prăpastie adâncă. Una care cu siguranţă are să doară în cazul formării unui Grup de Luptă şi, în general, în cazul oricărui conflict în care are să fie implicată marina rusă.

Iar prăpastia de care vorbeam, nu va putea fi acoperită prin repararea, modenizarea şi rearmarea distrugătoarelor Udaloy.

Şi până la apariţia noii clase de distrugătoare… mai e!

 

Iulian Iamandi