C-130 Hercules, Fortele Aeriene Romane

C-130 Hercules, Fortele Aeriene Romane

Nu este o gluma și nici numele Romaniei nu a ajuns din greșeală în titlu, este doar o știre întârziată cu 16 ani devenită între timp o filă uitată a istoriei.

In luna martie a anului 1997, după ce în România ajunseseră primele avioane de transport C-130B Hercules, Ministrul Apărării din epocă făcea publică intenția de a mai achiziționa încă un număr avioane Hercules.

Noile avioane(vorba vine), ar fi urmat să fie din varianta C-130H Hercules, cumpărate din surplusul Armatei Americane într-un număr nespecificat dintre care o parte erau destinate să fie platforme AEW, o parte cisterne zburătoare iar o parte să rămână în configurația inițială de avioane de transport.

Până în momentul de față România nu a cumpărat nici un avion de avertizare timpurie sau vreun avion de realimentare în zbor, țara noastră find amintită ca un potențial mușteriu al unor astfel de sisteme în raportul anual al fortelor aeriene ale lumii publicat de FlightGlobal până în 2002, an în care Armata Română își reitera opțiunea pentru mărirea flotei de avioane de transport C-130 Hercules de la 4 la 9 bucăți, toate însă în configurația de transport, primul dintre aceste avioane a fost preluat în anul 2004 din Italia și a devenit operațional în 2006(tot un C-130H), dar celelalte 4 nu au mai fost livrate niciodată.

Dacă în privința unui C-130 în versiune AEW rolul său era ușor de justificat(în acea perioadă Forțele Aeriene demaraseră un vast program de modernizare a sistemului de apărare aeriană ce a inclus modernizarea a peste 100 de avioane MiG-21, cumpărarea a peste 20 de radare de supraveghere, realizarea sistemului ASOC), în privința unor Herculesuri în rol de avioane de realimentare în zbor, la acel moment nu ar fi avut ce alte avioane să realimenteze, cel puțin avioane românești, probabil că sarcina lor ar fi fost aceea de a sprijini o nouă flotă de avioane de luptă care dispuneau de posibilitatea realimentării în zbor.

La sfârșitul anilor 1990 planurile Forțelor Aeriene prevedeau se pare pe lângă modernizarea MiG-urilor 21 și 29, cumpărarea într-o primă fază a unui număr de 12 avioane multirol ce ar fi urmat să devină operaționale începând cu anul 2001, urmând ca după 2004 să fie cumpărate alte loturi de avioane multirol care în final să înlocuiască MiG-urile 21 după 2010, întâmplător sau nu prima vizită în România a șefului Lockheed Martin a avut loc în anul 1998 în cadrul unui turneu de promovare a avionului F-16 în regiune și tot în același an la Timișoara erau prezentate 2 aparate Saab Gripen, ambele evenimente se petreceau pe fundalul epopeei defunctului program AH-1Ro Dracula.

In prezent este puțin probabil ca România să mai achiziționeze prea curând avioane AEW sau pentru realimantare în zbor, nevoia de sisteme AEW este temporar acoperită de avioanele AWACS E-3 Sentry ale NATO, iar pentru o flotă de aproximativ 24 F-16 ce va fi folosită în următorii 15 ani în principal pentru misiuni de poliție aeriană cumpărarea unor cisterne zburătoare în condițiile golurilor catastrofice din dotarea Armatei Române este foarte puțin probabilă.

Sursa:
FlightGlobal

– Victor –