Era să zic tancurile românești vechi, dar mă acuzați de pseudo-pleonasm. Gen, desigur.

Noi, la Călărași, am fost orientați și descurcăreți.

Cum să vă zic? Promiteți că nu ne veți copia?

Bine…

Păi, când vindeam noi bulgarilor din Silistra mașini de tocat românești și ne întorceam de la ei cu pachete de unt pe care scria ICIL Călărași… Asta jmenozeală!

Când mai treceți prin Călărași, uitați-vă la ce a mai rămas din Combinatul Siderurgic. Crește iarba pe terenul nivelat!!

Și nu uitați, ce alt oraș ne bătea la numărul de mașini cu numere bulgărești? Ehe…

Din orientarea asta moștenită de la dacii liberi de Bărăgan, îmi aduc și eu contribuția la strategia de apărare. Acolo, la capitolul înzestrare.

Păi dacă nu avem bani, nu mai bine vindem noi ce avem vechi?

Că harta arde și e momentul.

Iaca, una dintre țările implicate într-un război actual scoate de la vaselină tancuri vechi.

Păi sunt alea mai bune decât ale noastre? Comparăm un T-54/55 cu țestoasele noastre?

Bre…

Hai să vindem la ruși cele 150-200 de tancuri pe care le avem și trimitem scrisoare la dâsca (DSCA – Defense Security Cooperation Agency) în care explicăm că am mai găsit niște bani printr-o carte din bibliotecă și am mai lua o companie-două de Abramse.

Hai, hai că se poate. Trebuie doar să tragem un pic de noi…

Iulian Iamandi