Lukashenko al Belarus este un fel de Dincu al României.

Amândoi vorbesc trăznăi cu brio.

Zilele trecute, președintele Belarus s-a întâlnit la Moscova cu președintele Rusiei, Vladimir Putin. Evident, principala temă a discuțiilor celor doi a reprezentat-o situația din Ucraina, flancată de discuții mai puțin interesante pentru noi – schimburi comerciale, producție comună, etc.

Numai că Lukashenko a dat cu oiștea în gard în declarațiile de presă, anunțând că țara sa este pregătită să producă avioane MiG-25 cu sprijin din partea Rusiei.

MiG-ul ăsta 25 este și aproape a fost un interceptor al erei sovietice, cu versiuni de recunoaștere, aflat în serviciu prin anii ‘970.

Emoționantă era la acest tip de avion viteza maximă de 2.8 Mach.

Probabil că mai sunt câteva MiG-25 zburabile pe planetă. Să nu uităm că prezentul indică anul 2023, iar producția acestui avion a fost terminată în 1984…

Mai țineți minte frumoasele ore de matematică în care auzeam “dacă și numai dacă…”?

În cel mai bun caz – oare cel mai bun? – dacă Lukashenko a dat-o corect, iar țara sa va produce avioane MiG-25, ar fi vorba de o versiune actualizată a acestui avion.

Nu uităm, da? Suntem în 2023. Cam patrujezci de ani, cu o marjă de dimineață a rateurilor matematicii, de când s-a încheiat producția.

Logica, deși e dimineață, tot duce către clasica întrebare “da’ dă ce?”.

E-te d-aia!

Dracu știe dă ce, dar explicația aproape de logică ar fi că mai mult nu se poate. Poate că s-a împiedicat Putin de vreo linie într-o vizită și când a întrebat ce e aia, i s-a zis că este linia de producție rămasă de la MiG-25.

Și ce să facă rușii cu linia aia? Să o dea la vasalii belaruși.

Țineți minte că și nemții ne-au dat nouă în “dar” asamblare de Me-109G6 la IAR Brașov prin ‘944. Că doar nu ne-ar fi dat-o mai înainte și doar nu ne-ar fi dat acces la Fw-190A6.

Cum ar fi un MiG-25-20203?

Bord de CN-u’, ștergătoare mai eficiente, comunicații și iFF actualizate, un radar mai capabil, HUD, HOTAS, HMD, armament modern integrat.

Valoarea unui asemenea rezultat? Zero.

Adică, ar fi clar peste MiG-21 LanceR.  Ar fi clar un interceptor mai bun decât LanceR-ul nostru, însă de la strânsul mâinilor între cei doi președinți și până la primul MiG-25 “2023” ieșit pe poarta fabricii… s-ar termina războiul ruso-ucrainean.

La fel de clar este și că Rusia nu își mai permite să completeze planul de export către Belarus al avioanelor Suhoi Su-30SM.

De-ar fi reală, treaba asta cu MiG-25 ar fi totuși o prostie. În desfășurarea acestui an de război ruso-ucrainean, Rusia (și Belarus) nu au problema lipsei unui vânător-interceptor de mare viteză și mare altitudine.

Buba e mai jos, la aviația de atac. La aviația tactică. La Su-25.

Rușii dispun de un șeptel mare cu Su-27, Su30, Su-35, MiG-31 și MiG-29. N-au aici urgențe sau probleme.

Și… cred că Lukashenko a confundat de fapt MiG-25 cu Su-25!

Așa cum se desfășoară acum, războiul ruso-ucrainean este în foame de Su-25 și A-10.

Cum rușii sunt foarte ocupați cu de toate, de la șaibe la peticit, plus ceva-ceva producție lentă, iar banii și componentele occidentale cam lipsesc, nu s-a putut scoate versiunea de atac la sol a avionului de antrenament Yak-130. Deci, înlocuitor sau o apariție a ceva mai bun decât Su-25… n-are Rusia, că ar folosi.

Întorcându-ne la Lukashenko, cel mai probabil în discuțiile sale cu Înalta Poartă de la Moscova a fost vorba și despre posibilitatea de a repara și produce avioane Su-25.

Chiar și așa, e vorba de timp. Mult.

Dar, Moskova nu se grăbește.

Iulian Iamandi