Rautaciuni

Rautaciuni (I): Batalia navala de la Posada, 1968

Puține cuvinte sunt de spus acum, când cu toții știm cum am oprit invazia sovietică în 1968. Rămâne doar să ne întrebăm dacă am fi putut izbândi fără laserul marelui nostru savant Henri Coandă, pila de ascuțit a nu mai puțin faimosului inginer Karpen, sau Termocorditorul proaspăt dezvoltat atunci în versiunea pentru luptă împotriva navelor.

Posada

Posada

Dovadă de netăgăduit a rămas prova crucișătorului sovietic Buratino, înțepenit atunci când cu utlima suflare unul dintre gardienii Tunelurilor din Bucegi a acționat maneta de închidere a porților. Cât eroism…

Da. Ne-au atacat prin tuneluri cu întreaga Flotă Sovietică a Mării Negre.

Dar și noi le-am pricinuit pierderi cu termocorditorul anti-navă…

Gen.

Iulian Iamandi

1 Comment

  • Dincolo de glumele din articol cred ca momentul ’68 ar merita o discutie mai aprofundata. Impresia generala la noi a fost ca ceea ce am facut noi a fost un act de eroism. Rautaciosii ar spune ca nu am riscat multe in realitate cel putin din doua motive: primul ar fi fost ca eram departe de granita cu statele vestice (sa ne gandim ca Cehia avea granita directa cu Austria si Germania federala); al doilea motiv este legat de intentiile reale ale lui Ceausescu caruia nici nu ii trecea prin cap sa treaca la o democratizare reala a tarii asa cum era pe cale sa se intimple in Cehoslovacia in ’68, asta in ciuda unei oarecare “liberalizari” si bunastari economice la sfarsitul anilor ’60 si inceputul anilor ’70. Ceausescu nu ameninta cu nimic comunismul ca oranduire sociala chiar daca avea aparent un discurs anti-rusesc.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: