Eternul MiG-21 LanceR

Eternul Mig 21 LanceR

Eternul Mig 21 LanceR

Multumesc Grifonului pentru titlu si sustinere. Stiu, subiectul este fumat, rasfumat, rasdiscutat dar mereu interesant. Prin urmare, strangand din dinti si cu destul calm, am purces la abordarea “subectului” pentru a revizui datele curente, in incercarea de a descoperi sursa raului si puzderia de variante care par a rasari din toate partile. Intrebarea ramane: cum sa-ti iei avion nou daca n-ai ban si nici nu excelezi la vointa politica?

Fapt: MiG-ul-21 LanceR e la final de poveste. Upgradat, vopsit in repetate randuri, e pe cale sa se dezmembreze in aer. Tine inca steagul sus mai mult de nevoie, si se descurca, conform scenariului imaginat de Iulica cel Resboinic (aka Pufosenia) cu flota rusa ce vasleste cu elan in largul Constantei.

LanceR-ul nu este singurul MiG.ro care inca zboara si cu siguranta nu singurul care pica din cauza ca zboara de prea multa vreme. Bisonul indian e un exemplu, fiind la randul lui impanat cu tehnologie ceva mai recenta, si mai exista si varianta Mig 21 2000, nascuta din pasiunea indienilor pentru avionul in cauza si oportunismul rusesc destinat amatorilor de cosciuge zburatoare.

Noi am colaborat cu israelienii, la fel de versati in modificarea, adaptarea si cumintirea proiectelor rusesti ca orice chinez de treaba. Ne-au umblat la radar, la avionica, la armament (mie imi place Pitonul) si asa s-a nascut LanceR-ul, o denumire cel putin geniala. Avionul n-a fost nici el rau…..Si-au aruncat chiar si un ochi prin Sniper dar n-a fost sa fie si din pacate tot ce ne-au ramas din Mig-ul 29 Sniperizat sunt pozele in care Iulica si cu Juniorul il tin in brate si-i plang destinul tragic (prea scump, prea putin, prea de tot).

Sa nu ne indepartam de la subiect. Structural, multirolul tine de 3 aspecte, simple in definire, complicate in practica: capabilitatile noului multirol, finantare si aspectul international. La acest amestec deja: politica, care oricum e o….prostituata si de ce nu, ambitiile unora.

As vrea sa vorbesc despre capabilitati ca de restul sunt satul. Lucrurile sunt simple. Trecand peste NATO, scuturi americane, si alte protectii aliate, ne dam cu capul de ideea ca avem vecini nervosi la est care au cam aratat cum sta treaba in Georgia. Vecinii astia nervosi au avioane precum Su-27 si familia ceea ce ridica stacheta calitatii destul de mult si ne demonstreaza ca abordarea blocului estic al NATO nu poate sa traiasca o vesnicie din Mig-uri invechite ci trebuie reorientata catre avioane mai noi, mai capabile si mai orientate catre anihilarea Su-urilor sus-numite.

Neputand sa ne permitem, oricat am vreau, un numar prea mare de avioane, ci cel mult un schelet de flota militara/politie aeriana, cerintele raman pentru un avion chiar multirol, care sa faca treaba dovedida si la sol (chiar si pe mare Iulica, in caz ca-ti vin rusii mai tarziu) si in aer. Plus, trebuie tinut cont de interoperabilitatea cu restul avioanelor NATO, mentenanta, piese de schimb si armament, de preferabil ceva suficient de bun dar simplificat pentru noi si ale noastre facilitati implicate. Nu cred in solutiile aplicate de unguri sau cehi, cu leasing operational desi baietii de la Saab sunt foarte convingatori si nici varianta sh nu-mi surade, decat in conditii financiare uimitoare si cu un pachet aferent probabil imposibil.

....ajuns paznic pe la porti...

Asa ca am deschis procedura de oferte pentru multirol, sau cum dracu io spune chestiei asteia nefinalizate. Asa ca au venit, rand pe rand, la curtea lui Basescu, ca le e seful de facto al armatei, SaaB cu al lor Jas-39 Gripen, EADS, filiera italo-spanica cu Eurofighter Typhoon si nelipsitul Lockeed Martin cu celalalt nemuritor multirol al planetei,  F-16 american, vanturat in atatea variante , cele mai multe second-hand, incat media a reactionat foarte urat (cand o aparea revista, speram sa facem putina lumina pe subiect). In discutie s-a aruncat cu emfaza si posibilitatea de a deveni mandri operatori de F-35 in viitor (probabil cand asta o fi disponibil in varianta sh).

Inainte de toate astea insa, a fost Israelul cu legaturile lancerizate si o presupusa mai mult sau mai putin exacta afacere privind achizita de F-16 A/B Netz. Tot sh, tot upgradate, modernizate (puneam la bataie si o mana de vopsea in culori camo ROAF).

F-16A israelian

Tinand cont de faptul ca F-16 corespunde cu cele mai multe dintre conditiile ce trebuiesc indeplinite de ideea noastra de multirol, afacerea israeliana a plecat de la un considerent simplu: ei isi vindeau harburile, noi aveam nevoie de avioane vandute de cineva apropiat, care sa ne ofere si intretinere, si piese, si arme, si un umar pe care sa ne putem odihni cand dam de greu.

Netz-ul este un F-16 Block 52 customizat pentru Cheyl Ha’Avir, adica bonus la avionica si armament. Personal, am incredere in armele astora pentru ca Israelul este una dintre putinele tari din lume cu armata in stare permanenta de alerta, care investesc mult in calitatea armelor pentru ca doar asta ii tine la distanta pe vecinii neprietenosi care-i cam inconjoara. Dar, un F-16 sh ramane sh.

Discutia e veche, cam de prin 2005, si pare mult mai indepartata de realizarea acum, desi cele 75 de avioane de vanzare al Cheyl Ha’Avir-ului sunt tot nevandute. La momentul ala, ceea ce e de-a dreptul surprinzator, SUA si Lockheed binecuvantasera afacerea insa ei nu stiau cum e cu romanii probabil. Afacerea a intrat in categoria legendelor urbane, iar noi am ramas la bordul LanceR-elor care erau inca mandre pe-atunci.

Si un F-16CJ

Concluzie (calatorului ii sade bine cu drumul): deasupra e poza viitorului avion al RoAF. Nu am nicio indoiala in privinta asta. Cu riscul de a incasa bolovani de la colegii de redactie, F-16 pare cel mai aproape de criteriile specifice Romaniei, daca tinem cont de bani, politica si vointa.