Promo: Ziua Marinei 1965

Ceea ce s-a intamplat cu motonava ” Transilvania ( si ulterior,dupa ’89, cu toata flota comerciala romana) este o rusine nationala !

Redau mai jos cateva randuri din memoriile lui raposatului Serban Gheorghiu , ani de zile ofiter intendent pe motonava :

(…)Vreme de aproape 20 de ani, din 1957 pâna în 1975, am fost si eu marinar al acestei nave supranumita “Lebada Mediteranei”, alba ca o sculptura în marmora de Carrara si care îmi devenise ca a doua casa.
Destinul motonavei s-a frânt însa în 1975, când a fost acostata în Dana nr. 26 a portului Constanta, pentru reparatii capitale. (O astfel de reparatie avusese loc în 1955-1957) la santierul naval din Pola, Iugoslavia).
Lipsa de fonduri si o serie de inertii tergiversau însa încetarea reparatiilor. Conducerea navrom a încercat sa obtina dezlegare de la conducerea statului de a se lua o decizie privind soarta motonavei. Existau mai multe oferte de folosire a ei. Una era din partea Institutului de marina “Mircea cel Batrân”, din Constanta, care o solicita pentru cazarea si pregatirea viitorilor ofiteri de marina militara si comerciala si a maistrilor militari de marina. O alta oferta a venit din partea Oficiului National de Turism “Carpati”, pentru a o transforma în hotel plutitor în portul Tomis. In fine, conducerea santierului naval “Burneister & Wein”, unde fusese construita, o solicita pentru a fi expusa la Muzeul naval din Copenhaga, urmând ca în schimbul ei sa livreze statului român o alta nava sau sa achite valoarea ei în valuta.
Timp de patru ani de zile au durat aceste încercari de recuperare a motonavei, fara a se lua vreo hotarâre. In cele din urma, în primavara lui 1979, s-a decis ca nava sa fie dusa remorcata pâna în portul Galati spre a fi executate, la santierul naval de aici, reparatiile necesare.
La 15 martie 1979 “Transilvania”, trasa de doua remorchere, a parasit Constanta. Era ultimul ei drum.Doua zile mai târziu, la 17 martie, a ajuns la Galati, unde a fost acostata în dreptul restaurantului “Valurile Dunarii”. A stat aici vreo doua luni de zile, fiind punct de atractie pentru locuitorii orasului. Apoi, a fost mutata în aval, la Dana de nisip nr. 18 (kilometrul 150), în dreptul Liceului de marina. La ICEPRONAV se lucra la un studiu privind destinatia viitoare a motonavei. Se avea în vedere repararea sa conform cerintelor turismului contemporan, sau transformarea ei în hotel plutitor pentru Delta Dunarii.
Doua luni si jumatate cât “Transilvania” s-a aflat în aceasta dana, nivelul apei Dunarii cobora adeseori. Comandantul navei, Octavian Plesoianu, a sesizat în repetate rânduri autoritatilor portuare faptul ca motonava se afla în mare pericol, solicitând mutarea ei într-o alta dana, cu nivel de apa corespunzator pescajului ei. Sesizarile sale nu au fost luate în seama. Fiind plina vara, Dunarea scadea vertiginos. Dezastrul era inevitabil. Si, într-adevar, la 9 septembrie 1979, orele 8.15, “Transilvania” s-a rupt din parâmele care o legau de tarm si s-a culcat usor pe partea stânga, sub privirile neputincioase ale celor de pe chei.Vestea rasturnarii motonavei a facut ocolul orasului. Au venit multi galateni sa vada epava care, odinioara fusese prima nava a flotei comerciale românesti. Intâmplarea a facut ca dl. inginer dr. Bogdan Ganea, de la ICEPRONAV, care locuia în apropiere, sa fie martor la acest straniu naufragiu si sa fotografiete Transilvania în ultimele sale clipe. Sunt cele din urma imagini ale “Lebedei Mediteranei”.O comisie a hotarât taierea navei, deoarece nu mai putea fi adusa pe linia de plutire. Si acum, resturile ei, atunci când Dunarea scade, pot fi vazute la Dana 18.Asa a disparut, din nepasare si tergiversari, “Transilvania”.