Vânătorul de Care Mareşal, vedere frontală

Proiectul “ Mareşal” sau primul (şi singurul!) vânător de care autentic românesc

            Proiectul Mareşal reprezintă, în opinia mea, una dintre cele mai îndrăzneţe iniţiative militare româneşti. Despre el s-a scris, însă, relativ puţin de-a lungul anilor, soarta lui fiind încă învăluită într-un oarecare mister.

Ce este, însa, concret, Proiectul Mareşal? La această întrebare voi căuta să răspund în cele ce urmează.

Să începem, cum este şi firesc, cu începutul. Ne aflăm, aşadar, la sfârşitul anului 1942 şi începutul lui 1943. Armata Regala Română este angajată într-o titanică luptă împotriva Uniunii Sovietice, alături de Germania, Italia şi Ungaria hortystă. Armata Roşie, superioară în privinţa numărului combatanţilor şi a tehnicii de luptă tocmai a învins trupele romane la Cotul Donului şi în Stepa Calmucă, inclusiv din cauza imposibilităţii contracarării eficiente a tancurilor sovietice de către români. Despre aceasta voi reveni, însă, cu altă ocazie.

La Bucureşti se simte, aşadar, nevoia înzestrării armatei cu un mijloc eficient de luptă anticar. Într-o primă fază, se va recurge la compromisurile TACAM T-60 si TACAM R-2, doua distrugătoare de tancuri rezultate din montarea unor tunuri de captură pe şasiurile tancurilor sovietice T-60 sau pe cele ale mai vechilor tancuri R-2 aflate în dotarea Armatei Regale Române încă din anii ’30. În ciuda acestui compromis, TACAM-urile erau destul de eficiente împotriva tancurilor sovietice, chiar superioare Marder-urilor germane.

Comparaţie între Stug III, Hetzer şi Mareşal la aceeaşi scară

Acesta este un promo. Aşa începe articolul de debut al noului nostru coleg Adrian Bantaş. Dacă vă place până aici, există posibilitatea citirii scrierii complete pe subdomeniul portalului nostru dedicat Armatei Române, cu un click aici.

– Resboiu –

———————————————————

Link-uri utile:

Revista Resboiu; Forumul Resboiu; Pagina de gardă a portalului; Ramura dedicată Armatei Române; Ramura dedicată spaţiului; Ramura dedicată dronelor.