Subiect de gluma din cauza atitutdinii, iranienii reprezinta o problema nu prin riposta militara pe care o pot da la momentul asta, ci datorita ambitiilor nucleare si convulsiilor economice pe care le tot provoaca.
Ultima cascadorie, cea din stramtoarea belea, se inscrie intr-o agenda clara de lucru, presarata pe alocuri cu realizari senzationale ale iranistanezilor sau cu doborirea ocazionala de drone expuse prin sali de scoala. Iranul nu uita ca e inconjurat de dusmani sau de tari prietene cu dusmanii si ca, propria imagine, cea de sinucigas, nu are cum sa-i aduca prea mult capital pe scena politica internationala, decat printre prietenii de breasla, vezi Coreea de Nord sau Venezuela, suficient de nebuni la randul conducatorilor respectivi.
Avioanele iraniene care ar fi putut fi customizate pentru transportul de “colete” nucleare au fost distruse, laboratoare cu specific scoase din uz, echipamentele importante au fost livrate, probabil prin posta, bucati si bucatele iar oamenii lor de stiinta sau bodyguards-ii din dotare au suferit de tot felul de accidente, evident, neprovocate, cum ar fi intoxicatia cu plumb sau combustii spontante.
De departe insa cel mai eficient s-a dovedit a fi un virus pe numele lui Stuxnet, o coproductie americano-israeliana. Israelii au mers pana acolo incat au construit o replica exacta a facilitatilor utilizate de iranieni pentru imbogatirea uraniului asa ca virusul in sine, pus la treaba in 2009, a fost foarte eficient impotriva computerelor de fabricatie Siemens utilizate de iranieni. Efect imediat? Procesul de imbunatatire a cazut in 2010 si Iranul s-a trezit cu 10 pasi inapoi, mai precis, conform predictiilor baietilor de la CIA si Mossad, abia prin 2015 ar fi trebuit sa-si revina. Evindet, actiunile de-acum ale celor doua tari tradeaza faptul ca au fost prea optimisti.
Targetul iranian e simplu, sau nu, complicat. Dar in principiu, poti sa ai capacitate nucleara in momentul in care aduci uraniul la 90 de parti puritate. Pana la jumatatea lui 2011, Iranul a reusit sa-si reconstruiasca instalatiile paralizate de Stuxnet, ba mai mult, au reusit si ceva imbunatatiri, cu degetul fiind aratati chinezii dar si consilierii rusi care inca mai exista prin diverse colturi de mapamond. Evident, chinezii nu prea au tinut seama de embargouri. Asa ca in prezent se speculeaza ca Iranul ar sta la 20 de parti puritate si, daca o tin tot asa, ar atinge targetul pana la finalul lui 2012. Iar constructia de focoase merge in paralel.
Capacitatea de livrare este insa o alta problema. Iranul, desi se chinuie sa faca din rahat bici, se poate lovi in continuare de bariera tehnologica pe care nu o pot depasi nici cu ajutor chinez, din simplul motiv ca pana si chinezii au devenit mai reticenti. Chinezii insisi au problemele lor, si folosirea Iranului pe post de greutate adecvata pe balanta internationala, se loveste de limitarile generate de bravada iranistaneza. In plus, China continua sa aiba nevoie de SUA si viceversa, in tot cocktailul intervenind si rusii, indienii, klingonienii si alte specii maligne pentru sanatatea Beijingului.
Administratia Obama nu este foarte incanta de o masura militara care insa pare de neevitat, cel putin daca lucrurile nu se schimba. Israelul in schimb cauta de mult un motiv de harta cu Iranul pentru ca daca SUA e mai greu de atins, Israelul e aproape si imposibil de atins de Iran din punct de vedere militar, deci o tinta mai mult decat sigura pentru testarea nucleara. Evident insa, Israelul nu poate pleca singur la atac pentru ca deocamdata iranienii nu fac altceva decat sa irite pe toata lumea ira Israelul nu-si poate permite sa devina oaia neagra a comunitatii internationale pentru ca nici macar ei nu sunt foarte hotarati daca sa loveasca si sa intrebe dupa sau nu.
Problema iraniana nu poate fi solutionata convenabil pentru toate partile decat pe cale diplomatica, evident prin medierea unor tari terte cum ar fi Turcia, care este oarescum amicala cu Teheranul dar care fara indoiala nu se simte prea ok de una singura, fara capacitate nucleara, langa un nebun cu buton rosu. China din pacate n-are ce mediere sa sustina din moment ce ei nu stiu sa zica in engleza decat Taiwan. Rusia? Ei sunt contra orice pentru ca au nevoie de rolul asta pentru a-si recapata statutul. O mana de ajutor ar putea sa vina din partea UE dar trimiterea de nave britanice si franceze la plimbare prin stramtoare, nu ajuta.
Se anunta o vara fierbinte de tot sau cum tot le ureaza iranienii americanilor, sa aveti o zi calduroasa. Cu alte cuvinte, sa va arda focul!
eu unul sunt pro acestui proiect de dezvoltare nucleara a Iranului…de ce?…simplu…de ce altii au voie si eu nu…(cea mai mare antipatie o manifest fata de statul Israel alaturi de Franta care din punctul meu de vedere doar pt ca au pe cineva mare in spate<> isi permit sa faca orice cu oricine…)
Desigur, este perfect legitim ca un stat sa-si doreasca dezvoltarea unui program nuclear energetic, dar pentru asta, trebuie sa te supui organului international competent in materie si unanim recunoscut de puterile nucleare, AIEA. Prin faptul ca Iranul s-a sustras de la controalele AIEA, in acelasi timp dezvoltandu-si (ma rog, incercand sa dezvolte) tehnologie balistica, nu poate fi decat o doavada de rea-credinta. Iar tolerarea de noi membri in clubul puterilor nucleare este exclusa, din moment ce state ca Rusia si SUA fac concesii pentru a renunta la parti din stocurile imense generate de Razboiul Rece. Daca mai adaugam in ecuatie si caracterul islamic extremist al Iranului, avem o combinatie destul de periculoasa, cel putin pentru regiune.
Eu cred ca iranienii braveaza si nu prea au cine stie ce capacitati nucleare .