Deși este o structură înființată acum 30 ani, la 15 mai 1990, constituind una dintre cele mai noi arme în panopticul militar românesc, ideea de poliție militară este una mult mai veche. Dorim, în rândurile ce urmează să reliefăm, pe scurt, un istoric al acestor atribuții care existau în structurile militare românești, chiar de 170 ani.

Ca și atribuții de „a face poliția” trupelor, regăsim aceste elemente în legile de funcționare ale dorobanților, în Țara Românească, și ale jandarmilor, în Moldova, amândouă date în anul 1850. Dacă pentru jandarmi vorbim de o înființare, prin transformarea slujitorilor, pentru dorobanți vorbim de o repunere pe poziții și o stabilire mai strictă a atribuțiilor militare și de ordine publică. În aceste atribuții, pe lângă cele de poliție teritorială, observăm și prinderea dezertorilor, paza drumurilor pe care se deplasează unități militare, călăuzirea traseelor acestora, cât și participarea la exerciții militare, ca trupe teritoriale.

Dorobanți de județe. Foto Bielz Danielis. Albumul Oștirei 1852

Dorobanții din Țara Românească erau trupe călări țineau de Departamentul Trebilor din Întru, adică Ministerul de Interne și efectuau serviciul cu schimbul. Serviciul cu schimbul presupunea că posturile erau îngrijite de soldați care făceasu serviciul în ture, după care reveneau la treburile proprii. Din punct de vedere organizațional, aceștia aveau un tist adică un comandant, ofițer inferior, având gradul de locotenent în oștire, pe fiecare județ. Acesta avea serviciul împărțit în mai multe posturi, fiecare post condus de către un căprar, denumirea populară a gradului de caporal, având atribuții de subofițer. Comanda generală pe întreg principatul era încredințată în mâinile a doi inspectori cu grad de colonel veniți tot din oștire care țineau direct ministrului. Exista o structură pe fiecare județ, aceștia fiind denumiți dorobanți de județe, și o structură în capitală, denumiți dorobanți de poliție.

Jandarmi din Moldova. Foto A. Asachi. Albumul Oștirii Moldovei, 1858, după S. Iftimi, A. Ichim, Uniforme militare ilustrate de Alexandru Asachi, Iași, 2012

Jandarmii din Moldova, pe de altă parte, erau organizați într-un regiment, pendinți de Hatmanul Oștilor, sau Ministerul de Război, cât și de Departamentul din Lăuntru, sau Ministerul de Interne având o companie în capitală, cât și câte o companie în fiecare ținut. În plus, din jandarmi se dădeau și pichetașii pentru pichetele de frontieră, organizați într-o companie separată. Fiecare companie era condusă de către un ofițer inferior iar regimentul era condus de un ofițer cu gradul de colonel, ajutat de doi ofițeri superiori.

Jandarmi din Moldova în timpul Principatelor Unite. Foto Album A. Asachi după S. Iftimi, A. Ichim, Uniforme militare ilustrate de Alexandru Asachi, Iași, 2012

După unirea principatelor, cele două structuri funcționează în paralel până în anul 1865 când are loc o reorganizare a acestor servicii. Astfel dorobanții sunt extinși în toate județele iar jandarmii sunt restrânși la câte o companie pedestră și un escadron călare pentru București și Iași și câte un escadron în fiecare județ din Sudul Basarabiei, atunci în componența Principatelor Unite. Atribuțiile rămân aceleași din punct de vedere militar pentru ambele arme, care acum își desfășoară activitatea în subordinea ministrului de război, cu ținerea de ministrul de interne în ceea ce privește atribuțiile de ordine publică și pază.

Dorobanți călări și grăniceri în timpul Principatelor Unite. Foto Album A. Asachi după S. Iftimi, A. Ichim, Uniforme militare ilustrate de Alexandru Asachi, Iași, 2012

După venirea pe tron a lui Principelul Carol, devenit ulterior Regele Carol I, au loc reorganizări succesive ale sistemului militar. În anii 1868, 1872 și 1874 se petrec o serie întreagă de reforme ce aplică sistemul armatei teritoriale și reorganizează cu totul această aripă militară. Dacă la 1868 avem câte un escadron de dorobanți în fiecare județ, jandarmii din cele trei escadroane din sudul Basarabiei intră acum în subordinea dorobanților, chiar dacă păstrează denumirea de Jandarmi de Basarabia, iar jandarmii propriu-ziși rămân doar cele două escadroane și cele două companii de la București și Iași. Din punct de vedere a atribuțiilor pe linie militară, jandarmii se ocupă de poliția militară în zona orașelor de garnizoană și oriunde sunt trimiși în teritoriu. În județe acestea cad în subordinea escadroanelor de dorobanți.

Dorobanți și jandarmi la 1868. Foto Uniformele Armatei Române 1830-1930. Desen de A. Potocki

După legiurile militare din 1872 și 1874, se petrec o serie de schimbări în cadrul trupelor teritoriale. Astfel dorobanții devin acum doar trupe călări sub denumirea de călărași și compun cavaleria teritorială, fiind împărțiți în 8 regimente pe întreg teritoriul național. Aceștia își păstrează cu totul atribuțiile de pază în teritoriu și poliție militară pe lângă cele de cavalerie teritorială. Aceste atribuții se vor revedea și în timpul Războiului de Independență.

Călărași. Foto M. B. Baier, Albumul Armatei Române 1873

Denumirea de dorobanți începe să fie folosită de către regimentele de infanterie de rezervă, înființate prin contopirea batalioanele de miliții ale celor 8 regimente de infanterie de linie și celor 4 batalioane de grăniceri, ale căror atribuții de frontieră le și preiau în acest moment. În timpul Războiului de Indepedență, din cele 8 regimente au mai fost ridicate încă 8, prin chemarea tuturor schimburilor sub arme, formând parte din infanteria armatei de operații. Prerogativele de paza frontierei au fost preluate parțial de batalioanele de miliții ridicate la război.

Dorobanți. Foto M. B. Baier, Albumul Armatei Române 1873

Jandarmii își păstrează și ei organizarea și atribuțiile dar, ce este important de avut în vedere, odată cu declanșarea operațiilor, este faptul că din cele două escadroane de jandarmi călări se înființează un detașament special care însoțește pe domnitori în campanie, constituind paza acestuia, atât în deplasări cât și în tabără.

Jandarmii călări. Foto Albumul Armata Română, desene de Thadeusz Ajdukewicz, 1903

Sistemul funcționează astfel până la înființarea jandarmeriei rurale în anul 1893. Odată cu înființartea acestei structuri, călărașii încep să fie desărcinați de atribuțiile de pază internă iar cele de poliție militară sunt preluate de jandarmii rurali. Trebuie avut în vedere faptul că jandarmeria rurală funcționa sub comanda ministrului de interne. Atribuțiile de poliție militară aveau în vedere prinderea dezertorilor sau a întârziaților, îndrumarea mobilizaților, paza și îndrumarea căilor deplasărilor militare și alte asemenea atribuții. Șefii de posturi deveneau comandanți de garnizoane dacă în localitățile respective acestea nu existau, atribuție ce vine după modificarea legii din 1908.

Jandarmii rurali și pedeștri. Foto Albumul Armata Română, desene de Thadeusz Ajdukewicz, 1903

În timpul Primului Război Mondial, în 1916, poliția militară a fost executată cu partea activă a jandarmeriei rurale împărțită la mari unități, aflate în subordinea unui pretor militar, ofițer de jandarmi și acesta. Partea sedentară opera în continuare atribuțiile de ordine publică și pază. La reorganizarea din 1917, înaintea marilor bătălii, au fost organizate companii de poliție până la nivel de divizie. Aceste companii de poliție aveau în componență un pluton de jandarmi, un pluton de infanterie și o secție de mitraliere.

Uniformele infanteriei și cavaleriei în timpul Primului Război Mondial. Foto Uniformele Armatei Române 1830-1930. Desen de A. Potocki

În perioada interbelică se revine, practic la atribuțiile de poliție militară executate de către jandami, cu nota că aceștia vor trece de la Ministerul de Interne la Ministerul de Război în anii 20 și vor reveni apoi în acesta în anii 30.

Uniformele grănicerilor și ale jandarmilor în anii 20 și la începutul anilor 30. Foto Uniformele Armatei Române 1830-1930. Desen de A. Potocki

Odată cu declanșarea celui De-al Doilea Război Mondial, jandarmeria va fi din nou trecută cu totul în Ministerul Apărării Naționale. Tot în această perioadă sunt reînființate companiile de poliție, formate din jandarmi, atașate fiecărei divizii și comandament. Pe lângă acestea, au fost înființate batalioane operative cu aceeași misiune, puse la dispoziția armatelor 1, 3 și 4 cât și în zonele de interes strategic. Dispunerea companiilor de poliție a existat odată cu diviziile, marile unități sau comandamentele de care acestea țineau. Odată cu desființarea acestora, au fost demobilizate și unitățile de poliție respective.

După cel De-al Doilea Război Mondial, atribuțiile au revenit la pace, pentru scurtă vreme, dispărând cu totul odată cu schimbările politice petrecute în țară. Atribuțiile specifice au trecut la nivelul comandamentelor de garnizoană și organizate ca atare.

Revenirea la aceste atribuții cu numele de poliție militară s-a petrecut la 15 mai 1990 când au fost create primele unități cu acest scop și cu denumirea ca atare. Aceste unități, a căror armă împlinește astăzi 30 de ani de existență, poartă o nobilă tradiție, dovedită prin misiunile executate atât în țară, cât și în străinătate.

Ecuson pentru subunitățile de control al circulației, 1990

Dr. Emil Boboescu