Nu mi-am imaginat vreodată, deşi sunt iubitor de science şi fiction, că pe teritoriul României locuitorii unui oraş sunt pregătiţi pentru o expediţie pe Marte. Buba e că lor nu le surâde planul ăsta şi se găsesc într-o situaţie în care nici dacă şi-ar pune pe uşa frigiderului magneţi cu Arsenie Boca, tot n-ar putea ca de-a doua zi să-şi plimbe copiii printr-un parc acoperit de… la dracu, “polen” de Azomureş.
Acuma, dacă vă şochează că am înfipt în aceeaşi frază pe dracu alături de magneţii de frigider, sper să vă şocheze la fel de mult şi că Azomureş are aviz de mediu.
Azi am apăsat pe claxon. N-am stat să scormon adânc, dar am senzaţia că pot mai mult de atât.
Oare dacă în fiecare zi ar apărea pe aici, în ochii a mii de cititori din întreaga ţară, imagini şi vorbe de pe lângă Azomureş, iar cei care văd şi respiră de acolo, ori mai de la distanţă, aerul românesc ar prelua pe siteurile proprii şi în reţelele de socializare… s-ar putea propaga nemulţumirile până la nivelul atins de campania antiromtelecom de acum ceva ani?
Se sesizează cine trebuie, au ba?
Şi nu vă mai lăudaţi fraţilor că România e frumoasă. Uitaţi-vă ce frumos şi-au păstrat ţara elveţienii.
Opriti poluarea de la Azomures!
– Iulian Iamandi –
care e solutia? se pot filtra chestiile alea inainte sa fie eliberate in atmosfera?
Cica se rezolva pana in 2016. Am mai auzit promisiuni.