ISU Prahova femei pompier pz 3

Căpitan Braitor Elena, plutonier Popescu Denisa, locotenent Chelba Cristina, plutonier Dinu Marina, plutonier Şerban Elena-Loredana

Sunt fiice. Sunt surori. Sunt prietene. Sunt iubite. Sunt sotii. Sunt mame. Sunt pompieri. Femei… pompier!

Sunt cele care s-au gandit, care au vrut, care au avut curajul de a incerca, sunt cele care au reuşit să pătrundă într-un mediu deloc comod, acolo unde poate nouă, celor din afară, nu ni se pare un loc pe măsura fragilităţii şi delicateţei lor.

Este o meserie grea, este o meserie solicitantă, este o meserie care cere sacrificiu. O meserie care mult timp, a fost privită ca fiind dedicată exclusiv bărbaţilor, dar care işi deschide porţile, din ce în ce mai larg, pentru a primi pe cele care par fragile, dar care dau dovadă de determinare, autocontrol, dedicaţie, adaptare şi curaj, calităţi care rup bariere şi descuie lacăte de  neconceput a fi sfărâmate, alta dată.

Pentru a le pătrunde povestea, le-am bătut la uşă (la uşa Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, bineînţeles). Au deschis cu un zâmbet timid şi priviri iscoditoare. Eu, civilul, anonimul de pe stradă, le păşesc pragul, lor, celor care fără să mă cunoască, veghează zi şi noapte, fără odihnă, asupra vieţii mele, celor pe care nu le văd, dar care ştiu că există, pentru a le saluta, şi pentru a le întreba: “De ce?”.

Încă din copilărie mi-am dorit să fac parte din tagma profesioniştilor care participă la salvarea vieţilor omeneşti. Este o instituţie cu un scop nobil şi mă bucur din toată inima că am posibilitatea să lucrez aici”, ne mărturiseşte plutonier Marina Dinu, subofiţer informare şi relaţii publice în cadrul ISU Prahova. Iar plutonier Popescu Denisa, continuă: „Dorinţa de a lucra în acest domeniu a apărut din momentul în care, soţul meu, care desfăşoară activitate în cadrul ISU Prahova, ca subofiţer operativ, mi-a împărtăşit unele impresii survenite din cadrul operaţiunilor la care a luat parte, ceea ce m-a determinat să particip la concursul organizat în anul 2007. Pot spune că a fost o oportunitate, o şansă de a lucra cu oameni de excepţie, de la care poţi învăţa lucruri interesante.

Pentru unele dintre ele, a fost prima alegere. Altele, au venit aici, lăsând în urmă diferite domenii de activitate.

Maior Găman Elena, era inginer, şef de instalaţii în rafinărie, când, căutând pe internet un act normativ, a găsit un anunţ pentru încadrare ofiţeri SEVESO. Pregătirea de specialitate în domeniul chimic era una dintre condiţiile de participare la examen, iar acum, este ofiţer specialist I pentru implementare Directiva SEVESO.

Savu Daniela, personal contractual, este referent IA şi, după un an petrecut la catedră, a candidat pentru acest post. “Iniţial m-am ocupat de activitatea de secretariat şi arhivistică, ca ulterior, în 2006, să încep, oarecum în paralel, şi activitatea de inspecţie.

Toate însă, au urmat dorinţa: “Am urmat pasiunea, iar aceasta s-a dovedit complementară cu unul dintre domeniile de activitate ale ISU”, spune căpitan Braitor Elena, iar pasiunea, este un cuvânt ce revine des pe buzele lor, cand vorbesc despre meseria pe care o practică.

Indiferent de studiile urmate anterior, liceu teoretic, Facultatea de drept şi Ştiinţe juridice, indiferent de domeniul de activitate, dorinţa de a lucra aici a fost cea care a învins: “Mi-am ales această meserie din mai multe considerente, însă cel care a primat a fost dorinţa mea de a-mi ajuta semenii şi animalele aflate în situaţii critice”,  sunt cuvintele plutonierului Şerban Elena –Loredana, subofiţer servant în cadrul Detaşamentului 1 Ploieşti.

Au aşteptat, ca poarta să se deschidă. Iar poarta s-a deschis în 2007, când pentru prima dată, la concursul organizat de Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă din ţară, au fost acceptate şi femei. Atunci, la nivel naţional, au fost angajate 414 femei. “În 2007 am văzut anunţul de angajare ofiţeri la ISU. Trecusem deja prin diferite domenii de activitate şi doream altceva mai bun, cu perspective de avansare şi diversitate în dezvoltarea profesională. Deci, am încercat.” – căpitan Braitor Elena, ofiţer.

Au urmat cursuri de pregătire, s-au antrenat cot la cot cu bărbaţii, poate au strâns uneori uşor, alteori mai tare, din dinţi, dar, “Pentru orice loc de muncă este absolut necesar să urmezi, pentru o anumită perioadă, o etapă de instruire, de formare sau de însuşire a aptitudinilor necesare desfăşurării activităţii în funcţie de domeniul în care aplici” spune căpitan Braitor Elena, aşa că nu au abandonat…

Au îndrăznit să pătrundă în această lume până ieri inaccesibilă, şi zâmbesc:

Nu întâmpin dificultăţi în a lucra în acest domeniu, deoarece încerc să-mi pun în valoare rezultatele bune, să fiu cât mai conştiincioasă, corectă, şi să dau dovadă de spirit de echipă, întrucât aceste calităţi reprezintă paşii către performanţă profesională şi profesionalism, către satisfacţie şi mulţumire la locul de muncă.” – spune plutonier Popescu Denisa.

M-am încadrat perfect în colectiv, asta şi datorită colegilor care au fost foarte înţelegători.” – plutonier Şerban Elena-Loredana.

Îmi desfăşor activitatea într-un domeniu profesionist în care discriminarea nu îşi face loc.” – plutonier Dinu Marina.

Consider o provocare munca în acest domeniu, pentru că noi, femeile, putem demonstra că suntem la fel de bine pregătite în cele mai multe domenii, ca şi bărbaţii.” – locotenent Chelba Cristina.

În linia I, pe teren sau la birou, viaţa lor este marcată, cu precizia cu care ceasornicul, o marchează pe a noastră, de sunetul alarmei, soneria telefonului şi tropăitul bocancilor grăbiţi ai colegilor, pe culoare.

Fac parte dintr-o maşinărie extraordinară, care funcţionează fără întrerupere, o maşinărie formidabilă, creată de om, pentru oameni, pentru mediu, pentru protejarea unui lucru de nepreţuit: viaţa.

Dacă ar fi să aleagă din nou, alegerea lor ar fi, oare, aceeaşi? Şi de acestă dată, răspund aproape la unison:

Respectul şi încrederea de care se bucură în rândul populaţiei colegii mei, îmi întăresc convingerea că am făcut cea mai bună alegere”, ne spune plutonier Dinu Marina.

Deşi activitatea pe care o desfăşor este o activitate de birou, o consider deosebit de importantă, şi încerc să depăşesc cu succes momentele profesionale dificile. A fi pompier este o meserie ce trebuie făcută cu dăruire, pasiune şi nu trebuie uitat nici o clipă că de ceea ce facem depinde viaţa şi soarta cuiva”, completează plutonier Popescu Denisa, iar locotenent Chelba Cristina adaugă: “Experienţa de viaţă şi profesională pe care o poţi dobândi în cadrul ISU, cu greu poate fi acumulată în alt domeniu.

ISU Prahova femei pompier

ISU Prahova, femei pompier

Cu viaţa mea, salvez o viaţă”, este deviza sub care toţi aceşti oameni, îşi desfăşoară activitatea. Protecţia vieţii, este scopul lor.

Vieţile oamenilor, dar nu stau niciodată pe gânduri când o viaţă a unei alte fiinţe se află în pericol.

Atunci când sunt chemaţi să sară în ajutorul unui animal, o fac dând dovadă de aceeaşi pasiune, dedicaţie şi grijă: “Fiind un iubitor de animale, îmi place să salvez şi să am grijă de animalele aflate în situaţii critice. Am o mare satisfacţie atunci când ştiu că viaţa unui animăluţ a fost salvată. Am participat la multe intervenţii de salvare a animalelor (câini, pisici, cai, vaci), dar cea mai emoţionantă intervenţie a fost atunci când a trebuit să scoatem un cal dintr-un canal tehnologic, suferinţa acelui animal m-a emoţionat foarte tare”, îşi aminteşte plutonier Şerban Elena-Loredana.

Pentru ele, limitele există pentru a fi depăşite. Dar sunt femeie. Un chip necunoscut, printre alte mii, desigur, dar în acelaşi timp, o femeie pentru care meseria de pompier s-a numărat printre cele, puţine de altfel, pe care visa, de mică, să o practice.

Aşa că nu mă abţin să gândesc – dar părinţii, fraţii, prietenii, iubiţii, copiii, ce gândesc, toţi aceştia, când femeia din viaţa lor le spune, cu seninătate: “Voi fi (ori sunt), pompier”?

Reuşesc să împace, viaţa de familie şi cariera? Iată ce spun ele.

Maior Găman Elena, crede că viaţa de familie şi cariera “se împacă destul de bine, deşi îmi reproşez uneori că nu îmi petrec suficient timp (de calitate)  cu copiii.

Colegele, sunt de aceeaşi părere:

În primul rând trebuie să existe un echilibru între carieră şi viaţa de familie. Eu încerc să stabilesc priorităţile şi să împart atribuţiile, atât la serviciu, cât şi în afara acestuia, respectiv sarcinile de lucru de care trebuie să mă ocup, şi totodată, împreună cu familia desfăşor activităţi de relaxare.” – plutonier Popescu Denisa.

Nu poţi să le separi, amândouă fac parte din viaţa de zi cu zi.

– căpitan Braitor Elena.

Iar plutonier Şerban Elena-Loredana, ne mărturiseşte: “Să împaci familia, prietenul şi lucrul este foarte obositor. Chiar şi aşa, prietenul meu mă înţelege. Cred că o bună organizare este eficientă în orice întreprindere, în fiecare zi, şi recunosc, mai am de învăţat la capitolul ăsta şi uneori este greu să ralizez tot ce îmi propun, dar sunt optimistă. Vreau să fac şi carieră, să am şi un iubit care să mă aprecieze, să am şi o casă curată, să am şi relaţii bune cu familia şi să mai am şi un grup de prieteni, dar se pare că, uneori, ziua este prea scurtă pentru aşa ceva şi în fiecare zi trebuie să renunţi la câte ceva.

Le-am rugat să ne spună mai multe, poate sunt tinere care, ca şi mine, s-au gandit, sau se gandesc, să devină pompier. Porţile sunt acum deschise, de ce calităţi au nevoie acestea, pentru a păşi în această lume? Un cuvânt, revine pe buzele tuturor: pasiune. “Meseria de pompier este una solicitantă, care aduce foarte multe satisfacţii sufleteşti. Este o meserie pe care nu o poţi face fără pasiune”, gândeşte plutonier Dinu Marina.

De aceeaşi părere este şi plutonier Popescu Denisa: ”Meseria de pompier este una nobilă, dar totodată plină de riscuri, care trebuie luată ca atare. Este important să desfăşori o activitate care îţi dă satisfacţii şi care te mulţumeşte sufleteşte, iar sfatul meu pentru tinerele care vor să urmeze o carieră în cadrul ISU, este să desfăşoare această activitate, doar dacă îşi doresc cu adevărat acest lucru şi dacă le caracterizează.

Astazi, este ziua lor, şi chiar dacă pentru ele nu există repaus, în sufletul lor, adie vânt de sărbătoare. Cu ce ganduri primesc, buchetul delicat de ghiocei? Care sunt, dorinţele lor?

O primăvară plină de flori, soare, iubire şi multe zâmbete, o viaţă senină şi împliniri, copii sănătoşi, isteţi şi frumoşi, să fie iubite şi respectate. Împliniri în carieră şi în viaţa personală, sunt dorinţele acestor femei fragile, sensibile, dar cu suflet imens.

Iar căpitan Braitor Elena, adaugă: “La mulţi ani mamelor! Vă mulţumim, că existăm!

În cadrul ISU Prahova, îşi desfăroară activitatea 20 de femei, în diferite domenii: financiar, logistică, resurse umane, inspecţia de prevenire, relaţii publice sau centrul operaţional.

Plutonier Şerban Elena-Loredana, şi plutonier Iacob Alexandra, sunt pompieri servanţi în cadrul Detaşamentului 1 Ploieşti.

ISU Prahova femei pompier

ISU Prahova femei pompier

Ele sunt primele femei pompier din România. Eu sunt unul dintre anonimii asupra vieţii cărora, alături de colegii lor, acestea, veghează.

Am bătut la uşa lor pentru a le cunoaşte, dar în primul rând, am bătut la uşă astăzi, de 8 Martie,  pentru a le putea oferi, un buchet – strânse laolaltă,  gândurile bune, pe care noi, cei care, când le aud sirena, le văd maşinile, sau pur şi simplu trec prin faţa porţii lor, le poartă în suflet.

Alături de cei care, cel puţin, o dată, în viaţă, au gandit: ”Doamne, ce bine că existaţi!”, “vă mulţumesc!“.

Vă mulţumesc, că aţi deschis uşa. Vă mulţumesc, că ne-aţi primit, şi că vă pot spune:

La mulţi ani, Doamnelor, oriunde aţi fi! Vă mulţumim, că existaţi!

– LuneBleue –