MiG-21 "2004", monument la Fetesti

MiG-21 “2004”, monument la Fetesti

Încet, începem să ne adunăm în Cimitirul Militar Ghencea. Puţini, feţe cunoscute, sumbre…  Ne oprim la mormântul cu pala albastră care indică cerul şi piatra cu un MiG-21, sub care stingher îşi fac apariţia literele uşor săpate.

Ştefan Davidovici, alături de famile, ne mulţumeşte pentru participare.

Ne îndreptăm spre Bărăganu.  Spre locurile unde Pilotii şi-au frânt aripile.

Câmpul de rapiţă ne-a impiedicat sa gasim locul exact. Iar bunul simţ nu ne-a lăsat să “tăvălim” cultura.

Două sute de metri mai încolo la piatra încinsă de beton care nu mai arată nici un semn, nimic din care sa amintească trecutul şi drama acelui petic de pământ, Valentin Staicu alături de Ştefan aduc un omagiu.

Fără preamulte cuvinte, nu este nimic de spus.

Doar gânduri nespuse… sub un soare necruţător.

Plecăm spre Feteşti stârnind un nor de praf.

Trecem pe lângă indicatorul către Baza 86.

Privirile se întorc şi rămân acolo preţ de câteva secunde…

Nimeni nu spune nimic, fiecare trăieşte în felul său momentele de pe Bărăgan.

Feteşti.

Doamna căpitan comandor Gabriela Pasca ne aşteaptă lângă monumentul impunător,  cu ţeapa tubului Pitot ce plânge după înaltul cerului, după vitezele ameţitoare, după cei ce blând l-au adus la sol de fiecare dată, un MiG-21 (revopsit şi înmatriculat cu anul în care a fost pus, 2004).

Alături, multe uniforme albastre. Mulţi din “vechea gardă”.

Cei prezenţi încep să scoată mosoare cu amintiri şi să le desfăşoare ordonat, milităreşte.

Urmează ceremonia religioasă ţinută de preoţi militari, la finalul căreia, din partea Bazei 86 a ţinut un discurs domnul comandor Sergiu Divoiu, în care a vorbit despre cei doi piloţi.

La monument au fost depuse coroane din partea Bazei 86 Aeriene, ANCMRR Filiala Feteşti şi a Consiliului Local.

După finalul ceremoniei, am plecat către Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu, unde sunt detaşate temporar LanceR-ele de pe Borcea şi oamenii escadrilei.

După formalităţile de rigoare suntem preluaţi de către pilotul locotenent comandor Mădălin Cristea, “Klu”, care ne conduce pe bretea până la celula de alarmă.

Suntem întâmpinaţi de alţi doi piloţi, căpitan comandor Adrian Burnichi, “Buru”, şi căpitan Vlad Creţu, “Dodo”, care ne conduc la avioane.

Am admirat supersonicele în toată splendoarea lor, am vorbit, ne-am bucurat de mirosul kerosenului şi de dogoarea pistei încinse.

Nu am prins zbor, dar am prins rădăcinile unei prietenii alături de zburătorii de la 86.

Ne-am întors apoi în Bucureşti, departe de avioanele MiG-21 şi oamenii deosebiţi cu care ne-am văzut, oameni cărora le transmitem simplu, dar din suflet:

Mulţumim!

 

 – C.S. Ing. Ovidiu Humă –