Încheiam precedentul articol dedicat Naval Strike Missile cu concluzia că înzestrarea Armatei României cu Sistemul de instalații mobile de lansare rachete antinavă tip NSM, cu certitudine nu va fi Game Changer la Marea Neagră.

Mi-am pus apoi două întrebări:

1 – Am fost realist?

2 – Care ar fi impactul intrării în arsenalul românesc al sistemului Naval Strike Missile?

Cu siguranță, da, am fost realist. Situația tensionată în zona Mării Negre ar necesita pentru o echilibrare a balanței strategice achiziții pe care România nu le poate susține: nave de suprafață puternic înarmate (fregate moderne), submarine, avioane de patrulare maritimă care să poată îndeplini misiuni de luptă împotriva navelor de suprafață și a submarinelor potențial inamice, elicoptere ambarcate și cu baza pe sol înarmate cu rachete antinavă și torpile antisubmarin, sistem etajat de rachete sol-aer în Dobrogea, drone de patrulare și luptă, un regiment de infanterie marină operaționalizat și întărit cu mijloace tehnice de luptă moderne etc.

Lista este atât de lungă, încât chiar și lui Moș Crăciun i-ar fi peste puteri să o rezolve.

Kongsberg Naval Strike Missile (NSM)

Kongsberg Naval Strike Missile (NSM)

La cea de-a doua întrebare, mi-a fost mai dificil să îmi răspund. Între timp, a apărut și o schimbare… un pas major, astfel încât acum trebuie să schimb ceva prin întrebare.

Adică să nu mai vorbesc ipotetic, ci la viitor. Un viitor sigur.

Un viitor sigur, pentru că România a solicitat oficial Congresului Statelor Unite ale Americii aprobarea pentru achiziția a două “Coastal Defense Systems (CDS)” Naval Strike Missile de la compania americană Raytheon Missile and Defense din Tucson, Arizona.

Vestea a apărut pe DSCA (Defense Security Cooperation Agency, Department of Defense) și cuprinde informații consistente.

Am aflat, astfel, că Guvernul României a solicitat achiziția a două CDS (Coastal Defense Systems) care vor include:

– Up to ten (10) Link-16 Multifunctional Information Distribution System-Joint Tactical Radio Systems (MIDS-JTRS);

– Two Coastal Defense System Fire Distribution Centers;

– Four Mobile Launch Vehicles;

– Transport Loading Vehicles;

– Naval Strike Missiles;

– Non-operational Inert Handling/Loading Missile (IHM) to support missile handling and loading/unloading;

– Training missile and equipment spares;

– Associated containers;

– Training and training equipment;

– Publications and technical documentation;

– Spare parts;

– Loading and mobile maintenance support;

– U.S. Government and contractor engineering, technical, and logistics support services;

– And other related elements of logistical and program support.

Iar la finalul informațiilor apărute pe DSCA, americanii dau și un preț total estimat: trei sute de milioane de dolari.

Conform unor surse, ar fi vorba de 32 de rachete Naval Strike Missile.

Acum, răspunsul la cea de-a doua întrebare.

Începeam primul articol din seria dedicată interesului Guvernului României și a Armatei Române pentru achiziția unor sisteme de rachete de coastă tip Naval Strike Missile realizate de către compania norvegiană Kongsberg Defense and Aerospace, adoptată de către S.U.A. și produsă împreună cu americanii de la Raytheon, spunând:

Litoralul românesc reprezintă pentru civili bucurie, pentru Guvern o zonă economică importantă, iar pentru militari poarta strategică a țării – poarta strategică la Marea Neagră, o regiune din ce în ce mai problematică.

România, țară membră a alianței Nord-Atlantice și a Uniunii Europene, trebuie să ia măsuri pentru realizarea descurajării unui potențial agresor și, în cazul în care situația escaladează de la presiuni executate prin apropierea de fruntariile maritime, să protejeze zona de exclusivitate economică la Marea Neagră, apele teritoriale, forțele luptătoare proprii, obiectivele militare și industriale, dar să și poată respinge un eventual atac, inclusiv un desant venit dinspre mare.

Mijloacele militare de care dispune în prezent țara noastră sunt insuficiente și într-o mare măsură depășite, atât moral cât și fizic, pentru nevoile câmpului de luptă modern.

Mai mult, tehnica militară din arsenalul Armatei Române este de proveniență ex-sovietică ori dezvoltată din tehnica militară importată din Uniunea Sovietică.

Instalatie Mobila de Lansare a rachetei antinavă 4 K 51 RUBEJ (Cod NATO: Styx)

Instalatie Mobila de Lansare a rachetei antinavă 4 K 51 RUBEJ (Cod NATO: Styx)

Referindu-mă strict la subiectul acestui material – rachetele antinavă – dotarea curentă este reprezentată de lansatoare mobile 4 K 51 RUBEJ cu rachete P-15 și P-21 TERMIT, complexuri a căror tehnologie se situează la nivelul anilor 1950 – 1960.

O analiză comparativă complexă a sistemelor 4 K 51 RUBEJ și Naval Strike Missile ar fi de prisos. Dar, putem privi zâmbind câteva diferențe.

Nu am văzut încă o rachetă NSM, dar m-am plimbat în jurul unei TERMIT de exercițiu (sau material didactic) și vă spun sincer că este mare. Mare.

Lungimea, că tot spuneam de plimbat pe lângă obiect, este de aproape șase metri. Naval Strike Missile are cu doi metri mai puțin.

Anvergurile diferă la fel de impresionant: dacă o rachetă TERMIT are aproximativ doi metri și jumătate, NSM-ul are sub un metru și jumătate.

Dacă ținem cont de materialele din care sunt construite cele două rachete și de formele acestora (NSM fiind proiectată pentru a fi greu detectabilă de radare), am putea zâmbi încercând să ne imaginăm diferența între semnăturile radar ale TERMIT și Naval Strike Missile.

O rachetă TERMIT poate lovi (oare mai poate trece de sistemele de contracarare moderne?) ținte aflate la o distanță maximă de 80 de kilometri, în timp ce NSM lovește ținte la o distanță maximă (dependentă de profilul de zbor) de aproape două sute de kilometri.

Am menționat dependența de profilul de zbor, deoarece pentru Naval Strike Missile pot fi alese profiluri de zbor. În plus, NSM-ul execută manevre evazive în ultima fază a apropierii de țintă pentru îngreunarea ripostei antirachetă de la bordul navei inamice.

SIML Naval Strike Missile - NSM

SIML Naval Strike Missile – NSM

Racheta NSM beneficiază de un avantaj major asupra altor rachete antinavă, nu doar asupra TERMIT-elor. Naval Strike Missile utilizează senzorii pasivi în spectrul infraroșu în locul radarului pentru localizarea și atacarea țintei.

Adică, racheta nu își semnalează prezența prin emiterea de radiație radar în ultima fază a zborului către țintă, pe când TERMIT încadrează în faza de final a atacului ținta cu radiolocatorul propriu.

Chiar mai mult, neutilizând radiația radar nici nu este afectată de contracararea prin bruiaj.

Lipsei emisiilor radar în întregime și limitării semnăturii radar (prin formele proiectate și materialele compozite utilizate) se adaugă avantajul zborului cu viteză subsonică mare la nivelul valurilor.

Și vom mai face un pas major achiziționând Naval Strike Missile: prin dotarea cu acest sistem de apărare de coastă, România va beneficia de avantajul unei prime arme cu tehnologie stealth.

Dar, mai am ceva de adăugat. Un alt beneficiu major al dotării cu NSM este reprezentat de comonalitatea cu arsenalul Statelor Unite ale Americii, care pot redistribui în funcție de situația de luptă rachete NSM din stocurile proprii.

Consider că mi-am răspuns și la cea de-a doua întebare.

Prezența în arsenalul Armatei Române a sistemelor de rachete antinavă Naval Strike Missile va avea efect de Game Changer.

Pe aceeași temă, mai puteți citi:

NSM – Game Changer la Marea Baltică

Naval Strike Missile – Lovitura greu de văzut

Iulian Iamandi