Secole la rând evoluţia tehnologiei după care se construiau velierele a fost lentă, astfel că nu se puteau face mari deosebiri între navele cu destinaţie militară şi cele cu destinaţie civilă, cel puţin nu în ceea ce privea tonajul, velatura, artileria de bord sau caracteristicile de navigaţie.
Totuşi, în secolul al XVII-lea, Ţările de Jos construiesc primele nave de linie. Denumirea „de linie” provine din faptul că, în timpul luptelor, navele erau dispuse în linie, pentru a putea fi folosită la maxim puterea de foc de care dispuneau, întrucât tunurile erau amplasate în cele două borduri.
The Battle of Trafalgar-Pictură în ulei de J.M.W. Turner
Cea mai reprezentativă navă de linie din secolul al XVIII-lea a fost Victory. De pe acest vas amiralul Nelson a condus flota engleză în timpul bătăliei de la Trafalgar, „Războiul celei de-a Treia Coaliţii”, care a avut loc la 21 octombrie 1805. Bătălia s-a dat între flota englezească şi flota unită franco-spaniolă şi s-a terminat cu înfrângerea aliaţilor franco-spanioli.
Misiunea lui Nelson era să supravegheze portul Toulon de la bordul vasului HMS Victory şi să asigure blocarea flotelor spaniole şi franceze. Napoleon dorea să invadeze Marea Britanie, iar acest lucru se putea realiza prin asigurarea supremaţiei navale a flotei sale pe Canalul Mânecii, pentru o traversare sigură a forţelor de invazie, Le Grande Armée, care îşi aveau tabăra în Boulogne.
Întâlnirea flotelor la 21 octombrie 1805, 27 nave britanice comandate de amiralul Nelson şi 33 nave franceze şi spaniole, au scos în evidenţă tactica amiralului Nelson, care a dus la cea mai mare victorie din istoria Marinei Regale Britanice.
După obţinerea victoriei însă, amiralul Nelson a fost împuşcat de un francez. Sicriul său a fost confecţionat din catargul vasului francez L’Orient, vasul amiral al flotei aliate.
Nava Victory avea un deplasament de 2000 t şi un echipaj de 1000 oameni, dispunea de 124 tunuri amplasate pe 3 punţi. Construcţia sa a început la 23 iulie 1759, în Chatham, Marea Britanie, după planurile designerului Thomas Slade şi a fost lansată la 7 mai 1765.
Astăzi, nava HMS Victory, cu o lungime de 69 m şi o greutate de 3556 tone, poate fi vizitată în portul Portsmouth, în Regatul Unit al Marii Britanii, unde a fost adusă în 1922 şi transformată în muzeu naval.
HMS Victory@Portsmouth, UK
HMS Victory@Portsmouth, UK
HMS Victory@Portsmouth, UK
HMS Victory@Portsmouth, UK
HMS Victory@Portsmouth, UK
HMS Victory@Portsmouth, UK
HMS Victory@Portsmouth, UK
HMS Victory@Portsmouth, UK
HMS Victory@Portsmouth, UK
HMS Victory@Portsmouth, UK
HMS Victory@Portsmouth, UK
HMS Victory@Portsmouth, UK
HMS Victory@Portsmouth, UK
HMS Victory@Portsmouth, UK
HMS Victory@Portsmouth, UK
– Adina Călin –
Unii (isi) respecta istoria asa cum trebuie…
Impresionant… multumim.
Îşi respectă istoria pentru că se respectă pe ei înşişi.
Mulţumesc şi eu!
O legenda spune ca amiralul Nelson a fost împuscat in ochi si si-a dus maneca sacoului in zona ranii… Urmele de sânge lasate pe maneca sacoului au reprezentat modelul pentru viitoarele insemne de grad specifice fortelor navale… Ochiul lui Nelson
..vraja! asta-i ca pata de sange din castelul Berkeley care nu se sterge niciodata cu nici un detergent.
Ernest, interesantă legendă, mulţumim!
Felicitari pentru noua interfata Resboiu 🙂
Multumim, dar nu imi place. O urasc, etc.
Dar, pana la una mai buna sau o functionare buna a versiunii 2.0 pentru interfata CC folosita precedent, ramanem cu ce se vede. In primul rand, ca sa fie siteul functional.