Mircea Dusa si secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen

Mircea Duşa si secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen

“Ministrul Duşa a informat aliaţii despre decizia recentă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării de creştere anuală a bugetului apărării cu 0,3% din PIB.

Această suplimentare va permite îndeplinirea, în 2016, a cerinţei NATO de asigurare a 2% din PIB pentru apărare.”

Estenţialul din comunicatul de presă al Ministerului Apărării Naţionale, în urma participării ministrului Apărării Naţionale la Reuniunea miniştrilor apărării din statele membre NATO, este cel de mai sus, pentru muritorii de rând – fie ei sub scut, ori pasionaţi.

Mircea Dusa si secretarul american al apararii, Leon Panetta

Mircea Dusa si secretarul american al apararii, Leon Panetta

Fără supărare, dar “poze cu ursul” sunt bune doar pentru Facebook.

Armata Română prin fiecare pedestraş, marinar şi aviator, emană lipsuri.

Nici un maldăr de poze din campania de construire a imaginii pozitive a unui ministru nu poate acoperi multitudinea de probleme din Armata Română.

După cum, nici vizitele anunţate şi participarea la şedinţele de autoevaluare din Mari Unităţi şi Structuri, nu au o valoare dincolo de protocol.

Oricum, Mircea Duşa n-a înţeles nimic şi nici nu va înţege, indiferent pe unde se va mai poza ca să pară mai ministru al militarilor.

Aranjamente din astea, cu apariţii nu înainte de vopsirea bordurilor şi măturatul frunzelor, apoi o şedinţă într-o sală frumoasă, sunt pentru caracterele slabe.

Cuvântatul în faţa unora cărora li se ordonă să joace rolul de aplaudaci, sunt bune în campania electorală – evident, bune pentru catindat.

Problema e că… catindatul, prin faptul că după ungerea peste mirul de la Interne, cu cel al militarilor, a adăugat la CV impresionanta experienţă de responsabil cu stinsul luminii în caz de raid aerian, pe la Consiliul Popular al unei comune mai mari, e apă de ploaie.

Dacă îmi treceam în CV faptul că în cadrul unei instituţii de stat eram trecut pe tabel ca responsabil cu telecomunicaţiile, în caz de război, i-ar fi făcut pe cei pe unde am fost pentru angajare, să facă mişto de mine.

Ce-i drept, nu am încercat încă să fiu membru de partid.

Cine ştie, poate că acum eram un fel de echivalent al lui Remus Cernea prin ză Army.

Dar, revenind la Mircea Duşa şi campania de dat bine… citeam recent despre ce jar mănâncă Armata Rusă în urma unor vizite inopinante şi dat alarme, dar în urma acestor acţiuni se văd realităţile şi lipsurile.

Poate, domnule ministru al Apărării, într-o zi – dar una ploioasă, nu cu soare – trageţi o fugă cu un taxi până la vreo unitate militară.

Dar nu pentru pozat, sau băgat polonicul în fasole.

Aşa, în scop de contorizare a lipsurilor. La botul calului.

 

– Iulian Iamandi –