Cel de-Al Doilea Război Mondial, sau ww2 – cum suntem obişnuiţi să prescurtăm – a însemnat dincolo de suferinţă, perioada în care toată lumea alerga pe treptele cunoaşterii într-un ritm alert. Pe lângă marile descoperiri, au existat desigur şi rateurile. Mai mari, sau mai mici, soldate cu cheltuieli, timp pierdut, oameni blocaţi şi uneori final de cariere.
Printre proiectele abandonate şi acoperite de praful uitării avem o încercare de-a ruşilor, al cărei scop a fost crearea unui avion de vânătoare foarte manevrabil.
Gu-1
După cum se poate vedea, n-a fost chiar creaţie, avionul în cauză semănând foarte mult cu Bell P-39 Airacobra.
Vinovat de acest proiect a fost M.I. Gudkov, care în 1938 înfiinţase biroul de proiectare LaGG împreună cu Semion A Lavochkin şi VP Gorbunov, dar care în 1940 devenise convins că avionul american P-39 Airacobra, cu motorul plasat înapoia carlingii, reprezenta o configuraţie superioară.
N-a avut noroc, deşi în teorie configuraţia oferea pilotului o vedere mai bună, iar motorul amplasat central reducea mişcările longitudinale îmbunătăţind astfel manevrabilitatea.
Prin 1942, Gudkov a reuşit să obţină fonduri pentru proiect şi chiar un contract cu biroul AA Mikulin pentru primirea unui motor. În 1943 a rezultat prototipul Gu-1 (numit uneori şi Gu-37 după tunul de 37 mm).
După îndelungate probe de rulaj pe pistă, pilotul de încercare A I Nikashin a declarat convins: „Pare lipit de pământ” şi mai bine şi-ar fi tras un concediu medical, pentru că la primul zbor de test Gu-1 s-a înălţat până la 200 de metri după care s-a întors pe o parte şi a percutat de sol.
Pilotul Nikashin nu a scăpat. Nici biroul lui Gudkov…
Deşi americanilor le reuşise cu P-39 Airacobra şi ceva mai târziu cu P-63 King Cobra, restriştile războiului au făcut ca avionul rusesc să fie realizat în mare parte din lemn, iar motorul primit n-a fost doritul AM-41 ci un AM-37, mai slab, de doar 1380 cai-putere. Poate şi de asta n-a ieşit cu happy end… Alţii spun că ar fi fost aripa prea mică, sau ampenajul vertical. Documentele păstrate sunt însă puţine şi prea multe nu se mai ştiu despre Gudkov-1.
Armamentul era compus dintr-un tun masiv, Taubin, de 37 mm, alimentat cu 81 proiectile, plus şase mitraliere ShKAS dispuse în fuselaj şi la încastrarea aripilor.
Originalul P-39 dispunea de un tun Colt M4, care deşi avea proiectilele mai mici, era alimentat cu doar 32 de focuri. Cam mare… Oare chiar a avut Gu-1 acest tun? Nu am găsit nimic sigur, dar dacă l-a avut din start, prototipului i-a atârnat de gât ca o piatră de moară şi deja era prea greu pentru motorul cu care a fost echipat.
Ghinion.
Surse:
– Soviet X Planes – Bill Gunsotn & Yefim Gordon
Dincolo de articol, haideţi să vă arăt cu ce aduce Gu-1 ăsta:
Messeschmitt Me 509 N
Sursa: Rsmodels
chiar nu am stiut despre proiectul asta.. Pokrishkin lauda mult ( cit permitea timpurile..) Airocobra americana, printre plusurile amplasarii motorului in spate – era protectia pilotului de ultimul. ( multi piloti ramineau in viata datorita motorului din spate )
Mi-ai aprins lumina in cap! Uite ca nu mi-a trecut prin cap sa ma uit dupa pozitionarea rezervoarelor in fuselaj! Daca si pe alea le avea in spate… era minunat!
Ca si armament, era impresionant. Atat Gudkov cat si Cobra. In mod sigur insa, depindea si de pilot. Romanii au dat jos Airacobra.
normal, orice avion i-l dai jos, Kojedub a doborit Me 162 pilotind La – 7.
Aicobra avea 7 mitraliere si un tun ( care impuscau separat ) Pokrishkin a unit doua butoane in unul si folosea concomitent si tunul si mitralierele. Oricum spre sfirsitul razboiului a trecut pe Lavochikin 7,care deja era un avion superb pentru timpul ala.
Moldovene cred ca esti urmasul piratilor de care se scrie in nuvelele istorice….Unde ai gasit scris de Kojedub ca ma omori cu zile. Fa un pustiu de bine si zi sa caut si eu. Noroc Bun.
ce s-a intamplat cu Gudkov ? A fost si el arestat in 1929 cu Polikarpov si ceilalti proiectanti care au dat gherle si condamnati la moarte de stalin ?
LaGG a fost apoi LaG, apoi doar La
hororisime vremuri
Rusii si-au luat tzeapa de la franceji (si ei) cu motoarele in V( exact cum am patin noi cu licenta Gnome-Rhone K-14). Mikulin a preluat licenta Hispano Suiza pentru motoarele V12 (a scos in cele din urma AM-35 si AM37). Motoarele erau prea grele pentru avioane de vanatoare si generau putere insuficienta.
In schimb Shvetsov a lucrat la licenta motoareleor americane P&W, in stea, rezultand in ce le din urma AS-82 (din clasa 1800 cp)…
Ce bine ne-ar fi prins si noua o licenta de P&W… Poate altfel ar fi fost cariera lui IAR-80/81.