S-5 este o rachetă dezvoltată în era sovietică, utilizată pentru atacarea țintelor terestre de suprafață extinsă.
Deși folosite în combaterea țintelor terestre, blindate sau neblindate și pentru nimicirea forței vii a inamicului, rachetele S-5 au fost dezvoltate inițial ca armament artileristic aer-aer pentru distrugerea țintelor aeriene aflate la înălțimi de până la 20000m și distanțe de până la 2000m.
S-5 a fost inițial dezvoltată ca parte a sistemului de arme AS-5 destinat avionului de vânătoare MiG-19, sistem care, pe lângă aceste rachete mai cuprindea și lansatoarele RO-57-8 (cu opt tuburi) și sistemul optic de ochire ASP-5N. Teste au fost executate in prima jumătate a anului 1954 de pe avioane Mig-15Bis, MiG-17 şi MiG-19, cu mai multe tipuri de lansatoare RO-57-12 (cu 12 tuburi), RO-57-8 (cu 8 tuburi), sau lansatoare cu 5 tuburi. În Ianuarie 1955, pe un MiG-17 au fost finalizate testele cu lansatoare automate rotative, cu 6 (ARO-57-6) sau 8 focuri (ARO-57-8). În urma acestor teste s-a concluzionat că eficacitatea utilizării PRND-urilor în combaterea ţintelor aeriene este mai mult decât limitată.
S-5 este alcatuită dintr-un motor rchetă cu combustibil solid şi carcasă de oţel, de care sunt ataşate incărcătura explozivă de luptă, cu focos de impact (la partea frontală) şi un ajutaj alungit, cu diametrul mai mic dacât cei 57mm ai corpului rachetei. De inelul ajutajului sunt fixate 8 aripioare actionate cu arcuri; acestea se deschid imediat ce racheta pătraseşte tubul lansator, fiind menţinute în poziţia ”închis” cu ajutorul unui inel de carton sau plastic. Ampenajele sunt configurate în așa fel incât să imprime proiectilului o viteză de rotație de 750 RPM, necesară asigurării stabilității direcționale. Motorul racheta are un timp de ardere de aproximativ o secundă, timp în care racheta parcurge aproximativ 300m. După stingerea motorului, racheta urmează o traiectorie balistică.
Proiectul modular a dus la apariția unei multitudini de variante…
S-5M si S-5M1 sunt destinate combaterii țintelor aeriene sau țintelor terestre neblindate și forței vii a inamicului. Încarcatura de luptă este de tip exploziv, învelisul acesteia dezintegrându-se în aproximativ 80 de schije metalice. Diferența între aceste două variante este dată de tipul conectorului electric folosit pentru aprinderea motorului rachetă.
S-5MO este prevazută cu un focos cu efect de fragmentație marită: carcasa de oțel a încărcăturii explozive are 20 de inele crestate. Declanșarea focosului de impact duce la formarea a aproximativ 360 de fragmente metalice.
S-5K și S-5K1 sunt destinate atacării țintelor blindate, fiind echipate cu o incărcătură de luptă cu efect cumulativ. Incărcătura de luptă permite perforarea unui blindaj omogen cu grosime maximă de 130mm. Varianta S-5KO are o încărcătură de luptă cu efect cumulativ-fragmentație. Cele 10 inele crestate pe carcasa metalică produc, pe lângă efecul cumulativ, un nor de până la 220 fragmente. Variantele S-5KP și S-5KPB diferă de variantele anterioare prin utilizarea unui focos piezoelectric.
S-5S și S-5SB sunt destinate nimicirii forței vii a inamicului, fiind echipate cu o încărcătură de luptă mai specială: 1000-1100 fragmente metalice în formă de săgeată (S vine de la ”strela” – săgeată) confecționate din metal ștanțat.
S-5P (antiradar) are încărcătura de luptă plină de benzi de fibră de sticlă învelite în metal. Au fost gândite pentru a crea nori de fragmente metalice înaintea sau în spatele avionului lansator, păcălind astfel radarele inamice de detecție sau urmărire (pe principiul lansatoarelor chaff). Au fost utilizate de varianta pentru bruiaj și război electronic a Yak-28, Yak-28PP.
S-5O și S-5O1 sunt variantele de iluminare desttinate utilizării în misiuni de atac sau recunoaștere pe timp de noapte. La varianta O1, după arderea completă a combustibilului solid din motorul rachetă, se deschidea o parasută de frânare, crescând astfel durata de iluminare (pe același principiu cu al bombelor luminoase).
Pentru realizarea unor salve mai eficiente, au fost construite lansatoare cu 16 si 32 de tuburi denumite UB-16-57 și respectiv UB-32-57 (UB =universalnii blok-container/lansator universal).
Specificații tehnice ale lansatoarelor
UB-16-57
- Diametru – 335 mm
- Lungime – 1880 mm
- Greutate gol – 54 kg
- Greutate încărcat – 116 kg
- Tuburi de lansare – 16
UB-32-57
- Diametru – 480 mm
- Lungime – 2080 mm
- Greutate gol – 103 kg
- Greutate incărcat – 264 kg
- Tuburi de lansare – 32
Specificații tehnice S-5:
- Lungime – între 830 și 1079 mm (în funcție de variantă)
- Greutate – între 3.64 și 5.04 kg (în funcție de variantă)
- Greutate încărcătură de luptă – între 0.8 și 1.73 kg (în funcție de variantă)
Surse:
explanation-guide
Vectorsite
– Marius Constantin –
Periculoase rachetutele astea!
Deci, la platformele de lansare, bunii nostri prieteni din Libia si Siria te vor baga la blesteme, Grifoane. Le-ai uitat jucaria preferata. :p
PRND S-5 de pe Toyota? :))))))))))
Cine stie cunoaste. :p
Ca sa citez pilotii de elicopter sovietici “nu e buna nici macar sa gandili mujahedini sub fund”. CRV-7 produs sub licenta…ala e viitorul
Pai… Lipsa de precizie se datora in primul rand modalitatii de deschidere a ampenajelor rachetei (arcul imrima un moment cinetic care facea aripioara sa flambeze avand ca rezultat traiectoria un pic…aiurea a rachetei)
Se mai adauga si fluxul de aer generat de rotor si pilotul de elicopter avea tacamul complet.
Problema s-a rezolvat partial prin fabricarea unei versiuni de lansator, cu tuburi mai lungi, special pentru elicopter(UB-16/32V-de la vertoliot care inseamna elicopter)
Nu e vb de precizie. Ci de lipsa de putere de lovire. Racheta de 57 are o incarcatura exploziva mica comparata cu S-8 si cu proiectilele NATO similare de 70/68 mm.
Pai de ce CRV-7 si nu ceva de 80mm ? ca nu am inteles de ce ai mai merge pe 70 mm? De ce nu SNEB de 68 mm? Care ar fi avantajele majore ale proiectilului canadian?
CRV-7 este cea mai puternica si mai precisa racheta de 70 de mm de pe piata. Rachetele de 80 mm nu sunt standard NATO.
@ George Visan – nici rachetele de 68 de mm nu sunt standard NATO dar uita-te cate tari le folosesc, interoperabilitatea asta trebuie sa mearga pana in anumite limite, asa o sa spui si ca Leclerc-ul nu este standard NATO si ca americanii recomanda M1A1/A2 Abrams ca e mai standard decat cele europene.
Poate nici Mirage 2000 nu este “standard” NATO dar cred ca blocurile PRND nu trebuie ca sa constituie o problema, este clar ca cele de 80 de mm au o capacitate de strapungere si distrugere mai mare decat 57 si 70 mm.
@Marius
Racheta de 68mm e standard NATO…
Si cum explici ca au 2 rachete “similare” standard NATO – pur si simplu Franta si-a impus calibrul fabricat de ei pentru a deveni standard NATO la fel cum se va intampla si cu calibre de 80 mm pentru PRND-uri.
Racheta de 68 era mai raspandita in Europa decat modelul de 70. De-abia acum a inceputa sa piarda teren. In alta ordine de idei Romania nu are in dotare rachete de 80 de mm chiar daca are licenta pentru ele. De ce sa se treaca de la 57 de mm la 80 mm (calibru sovietic) cand e mai logic sa adopti un calibru NATO? Merita dezvoltat proiectul STAR 80 L (daca mai e de actualitate), dar nu vad de ce ar trebui sa ne apucam sa adoptam un calibru sovietic.
Cred ca aici depinde foarte mult de elicopterul de atac pe care vrem ca sa il alegem sic! Ca la avioane ne-am pricopsit cu bulbuci de aer pana una alta.
Este suficient de ieftina pentru a fi o arma buna pentru antrenament.