MiG-29 inarmat cu rachete captive R-27R si R-73 (foto MAPO-MIG)
Racheta aer-aer R-27 (Ideliye 470-produs 470) este destinata angajarii avioanelor (indifferent de tip), elicopterelor, UAV-urilor si rachetelor de croaziera, putand fi utilizata in lupta aeriana la distante medii si lungi, independent sau ca parte a unui grup de avioane, ziua sau noaptea, in orice conditii meteo. R-27 are capabilitati “all-aspect” si LD/SD deasupta uscatului sau a apei, asigurand probabilitate mare de lovire a tintei in medii puternic afectate ECM si indifferent de manevrele evazive ale tintei.
A fost dezvoltata pentru inarmarea generatiei a patra de vanatori sovietici destinati superioritatii aeriene, reprezentata de MiG-29 si Su-27. La proiectarea ei au fost folosite cunostintele acumulate in timpul dezvoltarii R-60. Este prima racheta sovietica cu constructie modulara, lucru care a permis aparitia unei intregi familii, cu sisteme de ghidaj si dimensiuni diferite, cu performante si conditii de lansare diferite.
R-27 este fabricata in mai multe variante care difera intre ele prin tipul de ghidaj – radar semiactiv (SARH) sau autoririjare in infrarosu, respectiv prin modalitatea de propulsie – standard si extins. R-27R si R-27ER sunt ghidate semiactiv prin radar. R-27T si R-27ET sunt autodirijate in infrarosu. R-27ER si R-27ET, au motoare mai puternice cu timp de ardere extins, care le asigura o energie si o distanta de actiune marite.
Vatiantele R-27; de sus in jos: T, R, ET, ER, AE
La constructia fuselajului rachetei sunt folosite pe scara larga aliaje de titan, in timp ce corpul motorului racheta cu combustibil solid este construit din otel. Una dintre trasaturile preluate de la R-60 este solutia aerodinamica, R-27 fiind de asemenea prevazuta cu suprafete canard fixe (destabilizatoare) dispuse inaintea suprafetelor aerodinamice de comanda.
Fuselajul este constituit din 5 sectiuni, doar sectiunea patru (care contine incarcatura de lupta de tip bara continua) ramanand neschimbata indiferent de varianta.
- Modulul unu: prezinta la exterior cele patru destabilizatoare iar la interior, in functie de varianta, fie un senzor semiactiv radar de tipul 9B-1101K (la R-27 R si R-27ER), fie un senzor de autoririjare in infrarosu Geofizika 36T (la R-27T si R-27ET);
- Modulul doi: contine focosul radio de proximitate si mecanismele pilotului automat, comune pentru toate variantele. La exterior sunt dispuse cele patru antene ale focosului. La variantele dirijate semiactiv, sectiunea doi gazduieste si un sistem inertial de navigatie, cu corectii transmise de sistemul de conducere a focului de pe avionul lansator via datalink;
- Modulul trei: cuprinde verinele electrohidraulice ale suprafetelor de comanda si sistemele de generare a energiei electrice necesara actionarii acestora. La exterior sunt dispuse cele patru suprafete de comanda a caror forma neconventionala a eliminat necesitatea utilizarii eleroanelor sau roleroanelor. Anvergura acestora – 0.97 m, depaseste pe cea a suprafetelor portante – 0.77 m;
- Modulul patru: contine, asa cum am mentionat si mai sus, incarcatura de lupta de tip bara continua, cu greutate de 39 kg;
- Sectiunea cinci: contine motorul racheta cu combustibuil solid, disponibil in doua versiuni cu diametre si lungimi diferite. Cele doua motoare de dimensiuni diferite dau rachetei raport tractiune/greutate diiferit si distante de zbor diferite. Rachetele cu sufixul E (ER si ET), echipate cu motoarele mai puternice, au lungimea mai mare cu 0.7 m si diametrul crescut cu 0.03 m. La exterior sunt dispuse cruciform suprafetele portante de forma trapezoidala.
R-27ER si R-27T
R-27 are trei puncte de prindere pozitionate identic indifferent de varianta. Versiunile autodirijate in infrarosu sunt lansate de pe lansatoare APU-27 (APU-470) prevazute cu recipiente pentru azot lichid care asigura racirea senzorului Geofizika 36T inainte de desprinderea rachetei de pe avionul lansator. Aceste lansatoare sunt dispuse si la MiG-29 si la Su-27 pe pilonii de acrosare de langa fuselaj, spre incastrarea aripii. Versiunile dirijate semiactiv prin radar sunt acrosate pe lansatoare AKU-27 (AKU-470). Imediat inainte de lansare racheta este coborata in pozitia pre-lansare cu ajutorul unui mecanism pantografic; motorul cu combustibil solid porneste dupa ce rcheta a fost ejectata de pe lansator. Lansatorele de acest tip sunt dispuse pe pilonii interiori sub aripa, la MiG-29, respectiv pe pilonii de sub fuselaj si cei de sub prizele de admisie a aerului in motor, la Su-27.
R-27 ataca tinta de la orice racurs, in limita unui con de 50 grade, pentru senzorul radar semiactiv 9B-1101K; datorita sistemului de navigatie inertiala prin care corectiile sunt transmise de avionul lansator via datalink (MCG – mid course guidance) – activ pentru 30 de secunde (aproximativ 70% din durata de zbor a rachetei), aceata varianta poate fi lansata fie in mod LOBL (lock-on before launch – inadrare inaintea lansarii) fie LOAL (lock-on after launch – incadrare dupa lansare). 9B-1101K are o distanta de detectie de 30km, pentru tinte de dimensiunea unui avion de vanatoare, cantareste 13.5 kg si functioneaza in banda de frecventa J (10-20 GHz), pe fascicol continuu monopuls. R-27T autodirijata in IR cu senzorul Geofizika 36T (o varianta simplificata a senzorului infrarosu MK-80 de pe R-73), poate ataca tinta indiferent de racurs in con de 55 grade; datorita lipsei modulului de navigatie MCG, poate fi lansata doar in modul LOBL: tinta trebuie incadrata de radarul sau sistemul electro-optic al avionului lansator, informatiile despre pozitia tintei fiind descarcate de catre sistemul de conducere a focului in capul de cautare al rachetei inainte de lansare.
Su-30MKV inarmat cu R-27R (foto Ricardo Pereira)
Suprasarcina maxima a avionului lansator este de 5G, in timp ce cea a tintei este de 8G; pe parcursul manevrelor de interceptie a tintei, racheta R-27 poate atinge suprasarcini de 24.5G. Diferenta de inaltime intre tinta si avionul lansator poate fi de maxim 10000 metri. Viteza maxima a tintei este de 3500 km/h iar limita de altitudine este cuprinsa intre 20m si 27 km. In cazul variantei navalizate R-27EM (conceputa pentru variantele navalaizate MiG-29K si Su-33), inaltimea minima de angajare/distrugere a tintei este de 3 m deasupra apei (prin modificarea antenelor focosului de proximitate, mai exact dezactivarea antenelor din partea inferioara a rachetei).
La mijlocul anilor ’90 producatorul, Vympel, a propus doua noi variante: una cu cap de cautare pasiv (Avtomatika 9B-1032/PRGS-27 ), R-27P, destinata angajarii tintelor emitatoare de unde radio (in special avioane AWACS) cu distanta de actiune de peste 170 km si una cu cap de cautare radar activ, R-27AE cu senzor 9B-1103M mai performant decat cel 9B-1348E de pe R-77/RVV – AE . Nici una dintre cele doua variante nu a ajuns in productie.
Rachetele R-27 au fost exportate imreuna cu variantele MiG-29 si Su-27.
Specificatii tehnice R-27R (T/ER/ET):
- lungime – 4.08 (3.7/4.78/4.5) m
- calibru – 230 (230/260/260) mm
- anvergura – 0.77 (0.77/0.8/0.8) m
- greutate – 253 (245/350/343) kg
- distanta (efectiva) de actiune – minim 0.3 km – maxim 35 (30/66/60) km
- inaltime de lansare – intre 20 m si 24000 m
Rachete R-27ER, acrosate sub fuselajul unui Su-27 (foto Nick Cook)
PS – In lupta:
Irakienii revendica o victorie obtinuta cu binomul R-27/MiG-29 pe 17 ianuarie 1991 impotriva unui B-52G al USAF (conform unor surse rusesti). Evident, victoria este nerecunoscuta de americani, care nu au pierdut nici un B-52 in timpul campaniei respective.
R-27 a avut un comportament slab in lupta, chiar mai slab decat variantele initiale ale AIM-7 Sparrow in timpul Raboiului din Vietnam. Astfel, in perioada 1999-2000, in timpul confruntarilor dintre Etiopia si Eritreea, din nu mai putin de 24 rachete R-27 lansate doar una si-a atins tinta. Un singur MiG-29 eritreean a intrat in zona de actiune a focosului de proximitate al unei rachete R-27R lansata de un Su-27 etiopian; fiind grav avariat, s-a prabusit la aterizarea pe aeroportul Asmara. Se pare ca proasta fuctionare a R-27 si implicit rezultatele slabe obtinute se datoreaza manipularii/depozitarii necorespunzatoare si lipsei de pregatire a personalului de la sol. In rest nici o victorie dintre cele revendicate de Eritreea (cu MiG-29 si R-27) nu poate fi confirmata, pierderile inregistrate de etiopieni datorandu-se mai mult lipsei de antrenament a pilotilor.
Surse:
Russian aircraft weapons
Sistemas de armas
APA
vnfawing forum
Irak – Victorii
Africa – Victorii
Nu ai idee cam cat costa o bucata ?!
Intreb de pret, pentru ca eficienta unei rachete se calculeaza si prin compararea costurilor de achizitie si exploatare .
Nu ai idee cam cat costa o bucata ?!
Eu intreb mereu de pret, pentru ca eficienta unei rachete se calculeaza si prin compararea costurilor de achizitie si exploatare .
Valoarea rachetei depinde foarte mult de vanzator si de relatia lui cu clientul final. In cel mai bun caz, un pret aproximativ s-ar gasi (probabil) in cataloagele Rosboronexport…
Cred… 😐
R 27 este un exemplu de arma care pe hartie da foarte bine dar realitatea este alta…sau realitatea exploatarii pe campul de lupta este alta.
Ma intreb in testele simultate in fortele aeriene rusesti, ukrainiene, chinezesti si indiene cum au iesit rachetele astea aer-aer?
Are vreun vorbitor de limba rusa vreun material care sa dovedeasca eficienta lui R 27 I/R in conditiile exploatarii normale?
Stiu ca si AIM 7 Sparrow a avut initial probleme de lovire a tintei si ca au fost incet, incet rezolvate, ma intreb care este starea lui R 27?
Poate performanta slaba a R 27 in lupta a determinat RoAF sa renunte la ea odata cu retragerea MIG 29 A/B din serviciul activ.
Stie careva din RoAF?
Cand RoAF a pierdut capacitatea de a lansa R-27(odata cu retragerea MiG-ului 29) comportamentul rachetei “in conditii de stres” nu era inca facut public. Oricum, pe langa exploatarea necorespunzatoare la sol, un aspect foarte important in rata mica de lovire l-au avut si pilotii. Ambele parti au avut instructori formati la scoala sovietica (uneori chiar au pilotat avioanele implicate). Asta inseamna din start ca ambele parti stiau cum sa foloseasca R-27 si mai important, stiau cum sa le pacaleasca.
Candva am citit pe vechiul Resboiu ca Romania ar fi cumparat 24 rachete R-27,si ca acestea undeva in 1999-2000 erau deja cu resursa expirata.
Eu tin minte dintr-o discutie pa meetingul aviatic de la Timisoara din 2000 sau 2001 ca aveam 84 de rachete din care 24 intr-adevar arau R 27 T, din pacate eram mic si nu am sapat atunci dupa informatii in detaliu.
DE vreme ce ei au construit-o, inseamna ca si contramasurile si antrenamentul de evitare era pe masura. Deci rezultatele din Eritreea is oleaca discutabile. Rusi vs ucraineni, toti exCCCP, Su27 vs MIG29, aceleasi contramasuri, aceleasi R 27….
Cred ca si americanski ar fi avut aceleasi rezultate daca ar fi aruncat unii in altii cu ultimele versiuni de Sparrow (ca aia din Vietnam nu se pune 😛 )
Pe de alta parte, in lipsa de alte kill-uri concrete, e greu de demonstrat eficienta, mai ales ca nu mai e chiar moderna
Am citit pe lenta.ru ca Ucraina intenţionează să vândă in India mai multe sute de rachete R-27, valoarea tranzactiei fiind estimata la mai multe milioane de dolari .
Avand in vedere ca rusii nu o mai produc si au inlocuit racheta asta cu R-77, presupun ca nu e o racheta asa performanta si ca indienii cumpara rachete R-27 ca sa se antreneze si ei mai ieftin .
Un upgrade la softul racheteli si jocul se schimba destul de mult, NEZ ramane acelasi dar tu o iei la dreapta sa spunem si racheta in loc sa se pacaleasca si sa faca virajul dat de contramasura lansata de tine sau bruiaj da fix in tine. Poate ultimele R 27 R/T sunt mult mai avansate. Avand in vedere ce Ukraina nu a trecut la R 77/RVV-AE s-ar putea sa fi upgradat varianta R 27 pana la un nou standard care sa dea o probabilitate de lovire mult mai buna.