Aseară, am aflat de la Sweeper despre frumuseţea asta şi când mi-a dat linkul să văd ce şi cum… m-a lovit la declanşatorul de visat cu ochii deschişi. Am făcut poza mare şi am privt-o, sprijinindu-mi bărbia în pumni: vai ce frumoasă e! Simplă şi cuminte, mândră şi cu o modestie elegantă, micuţa Hitra este fantastică. Ar fi fost super să o avem şi să ne facem întâlnirile Resboiu la bordul ei, cu o bere şi-o undiţă fiecare, la discuţii legănate de valuri, de dimineaţa şi până noaptea târziu, prin nişte locuri de pe la mine, de pe la Sweeper, prin Deltă şi până pe Marea cea Mare.. Hei, stai, nu pleca, vis frumos!
*
Frumoasa Hitra nu a fost chiar aşa de atrăgătoare. Poate şi pentru că s-a născut în vremuri grele, de răboi mondial, într-o familie de vânătoare de submarine şi moto-canoniere.
Intrată în serviciul operativ al US Navy ca USS SC-718 în primăvara lui 1943, nu a slujit prea mult America, fiind selectată la scurt timp, împreună cu SC-683 şi SC-1061, pentru o plimbare îndelungată ce s-a finalizat în luna Octombrie a aceluiaşi an cu predarea în Europa către un grup de marinari norvegieni refugiaţi, care au învăţat de la echipajele americane cum să folosească echipamentele de la bord.
După o săptămână de pregătire, navele au intrat oficial sub comandă norvegiană şi au fost botezate: Hitra (SC-718), Hessa (SC-683) şi Vigra (SC-1061). Tot atunci au fost demontate lansatoarele şi proiectoarele de încărcături antisubmarin, instalându-se suporţi pentru câte două bărci cu motor. De asemenea, a fost demontat unul dintre tunurile Oerlikon de 20mm şi a fost instalat un puternic pom-pom de 40 mm, plus două mitraliere grele de 12,7 mm.
Hitra şi cele două surori au înlocuit celebra flotă civilă formată din nave de pescuit, ce au executat anterior operaţiuni navale între Shetland şi Norvegia. În ultimii doi ani ai răzoiului din Europa, cele trei nave au efectuat în total 114 misiuni către Norvegia aflată sub ocupaţie germană.
La finalul războiului, un observator din staff-ul amiralului Stark a notat:
It would be difficult to sum up the value of these three craft in their contribution to the [Allies]. Hundreds of tons of stores and supplies have been delivered to Resistance groups. An enemy plane has been shot down. Countless agents have been taken in and out and great numbers of marooned allied airmen, including Americans, have been helped to evade the Gestapo. Despite very heavy weather the ships have required minimum repairs.
Impresionantă carieră a micuţei Hitra nu s-a terminat însă o dată cu încheierea războiului, ci a slujit în cadrul gărzii de coastă până la scoaterea din serviciul operativ ce a survenit în anul 1953, fiind retrase definitiv, toate trei suratele, abia în 1959.
După o aventură prin Suedia şi scufundarea ei de către cineva care s-a jucat pe la valvele de inundare, prin 1981 a fost regăsită într-o poză de ziar, de către directorul Royal Norwegian Navy Museum din Horten şi adusă înapoi acasă.
Până în anul 1987 s-a lucrat la restaurarea ei şi la final a fost transformată în navă muzeu, iar acum plimbă turiştii în lunile de vară.
*
În urmă cu nişe ani buni, am văzut pe canalul Măcin un cimitir de nave. Printre bătrânele pensionare, am recunoscut şalupa torpiloare Rândunica. Oare mai există pe undeva, sau au tăiat-o ca pe orice fier-mort?
Imagine şi informaţii: Wikipedia
De unde rezulta ca sunt suficiente vointza si un pic de minte ca sa faci urat la ala care te-a calcat pe bataturi, si nu cine stie ce Rafale, Leopard sau Virginia-class. “Where’s a will, there will be a weapon”.
Nea Iulica, tu si nea Alex va trebui sa punetzi la punct o baza de date cu cine, ce, cum, asa incat sa putem lua legatura unii cu altzii mai usor, sa invatzam unii de la altzii daca suntem interesatzi (io l-as lua pe Mese ca instructor de alpinism, ca nu m-a facut mama geniu si mi-ar mai trebui ceva instructor de medicale) si sa ne vedem mai des ca pana acum. Ca la o padure, peste, gratar ne putem vedea.
Ce bun era un ROIAS… Ne strangeam, faceam o halta la mine si una la tine si apoi mergeam sa vedem cum se joaca avioanele pe cer.
Deci toata lumea care are chef sa se bage in seama sa te anuntze si sa se inscrie. La mine e chestia ca n-am un cotetz unde sa dorm si sa-mi las rucsacu’ in Bucuresti (teoretic ar fi, da’ nu-mi arde sa apelez la respectivii), da’ poate rezolv si ne vedem.
Daca te imbraci cum iti zic eu, de BSDA dormi cu mine. Numai sa te epilezi si tu… :))
Mai bine ma duc la Karay. Macar el are muieri misto in schema, am auzit, baietzii nu-mi plac :p
Am o intrebare offtopic..La ce inaltime trebuie sa zbori pentru a evita detectia radarelor?(joasa inaltime ma refer)….si dc nu e o metoda folosita mai des de catre piloti?…pentru ca asa si un Mig de-al nostru il faci “stelci”….
@asd , cu cat mai jos posibil..cu atat mai bine; dar cu existenta sistemelor gen AWACS cred ca nu e posibil.Un radar clasic, sa mearga pe linia orizontului, la fiecare +3 metri inaltime bate cu mai mult de 12-15 km, deci, cu cat e mai sus cu atat “vede” mai mult.La nivelul marii, un radar la 40 de metri(pe un portavion) bate pana la 250 mile, deci…nici o sansa.
Cu parere de rau te anunt ca toate navele de pe canalul Macin pe care le-ai vazut au fost taiate de proprietari sau hoti si duse la fier vechi.Cred ca amintirile dvs au mai mult de 10 ani.Acum 15 ani existau foarte multe nave civile si militare(unele chiar cu aburi si zbaturi) retrase pe malul drept in directia de curgere dar multe nu erau ancorate ci pur si simplu scufundate si pe deplin vizitabile in miezul verii cand era Dunarea scazuta…eram pusti pe atunci si ma plimbam cu bicicleta de la Macin spre Smardan pe malul Dunarii doar pt a admira aceste purtatoare de istorie abandonate de oameni si singura pare de rau este ca nu am avut un aparat de fotografiat .Din pacate nebatem joc de istorie ……
Trista veste. Da, ne batem joc de istorie.
Din partea tatalui, sunt din Jijila.
Mie mi se pare ca e cam butucanoasa !