Cristina Fernandez de Kirchner face gura

 A curs ceva cerneala pe seama recentelor declaratii belicoase ale Argentinei vis-a-vis de eterna problema a insulelor Falklands si Georgia de Sud. Incurajati probabil de un nou suflu de solidaritate la nivel de Mercosur, si probabil si de ceva ranjete adresate decaderii relative a Royal Navy, argentinienii se tin de prostii. Oamenii reginei au raspuns intr-un stil pur britanic: vor spori eforturile de protejare a coloniilor de pinguini din zona si a orcilor care ii halesc. Evindent, ce protectie mai buna decat Royal Navy actionand sub jurisdictia conservationismului la care a aderat chiar si Argentina.

Blogosfera militara face prea mult tapaj pe seama disparitiei portavioanelor din dotarea RN. In mod cert, capacitatea expeditionara si-a pierdut atuul principal. Din punctul meu de vedere, Argentina intelege ca nu poate recapata Falklands prin forta armelor, ci doar pe cale politica. Si e greu de crezut de asemenea ca vor gasi mijloacele care sa-i convinga pe englezi sa le dea de bunavoie cedand la prestigiul international si la resursele naturale pentru care au postat un razboi in cealalata emisfera prin ’82. Dar, daca Argentina ar reusi prin forta armelor sa puna mana pe Falklands, poate ca da, britanicii nu ar putea sa le recupereze prea curand pentru ca e greu sa duci un forta expeditionara fara acoperire aeriana (poate pleaca cu Charlesul de Gaulle, asta chiar l-ar bucura pe Iulian. Auzi bre, Rafele zburand in locul RAF). O aripa militara a Mercosur? Sa nu ne indepartam de la subiect.

Daca….este cuvantul cheie. Pentru ca de data asta insulele nu sunt chiar atat de usor de cucerit. In ultimii ani Royal Navy a fost mai mult decat activa in zona, schimband mai multe nave si efectuand “vizite de lucru” existand perioade cand in partea asta de ocean a avut chiar si cate 3 nave de razboi britanice. In prezent de garda sunt fregata tip 23 HMS Montrose si nava de patrulare HMS Clyde. Si asta la suprafata. Presa britanica speculeaza ca in zona ar activa si un submarin din clasa Trafalgar, inarmat cu celebrele Tomahawk-uri. Dupa ultimul conflict, argentinienii au aratat ca au o alergie naturala la submarinele britanice.

Fortele terestre nu sunt semnificative dar oricum, sunt ceva mai mari decat la nivelul ’82. O companie de infanteristi din Regimentul Regal Prince of Wales isi fac veacul prin zona, impreuna cu elemente de geniu, comunicatii, personal auxiliar si personalul ce deserveste detasamentul de lansatoare Rapier amplasata acolo.

La nivel de prezenta aeriana, raspund prezent 4 Eurofighter Typhoon indiene (pardon) care au preluat stafeta de la batranele dar fiabilele Panavia Tornado. Aici, nu sunt prea multe lucruri suplimentare de spus.

O forta de reactie rapida este de asemenea in stand-by, insemnand o fregata plus un SSN sau chiar doua si eventual Grupul de Reactie permanent al RN care cuprinde nava de asalt HMS Albion, HMS Liverpool (distrugator Tip 42), HMS Sutherland (fregata tip 23), nava de suport aerian HMS Ocean (cu ceva Apache la bord plus infanterie marina) si submarinul HMS Triumph, clasa Trafalgar.

Baza anglo-britanica din Insulele Ascension ar urma sa serveasca drept nod de legatura, cam la fel ca in ’82.

Ok. Toate astea sunt pe hartie. Ele servesc in principal sa le explice argentinienilor ca exuberanta tipic latina trebuie sa se loveasca de o limita a bunului simt. Dincolo de prezenta militara, RN beneficiaza de un ascendent semnificativ pe care dorinta de revansa argentiniana nu il poate diminua. In ultimii 30 de ani Marea Britanie a participat, singura sau de mana cu marele aliat, la mai multe operatiuni la distanta care ii confera avantajul experientei. Asa ca din punct de vedere militar, Argentina nu detine nici pe departe avantajul garantat de prezenta in zona. Oricum, elementul cel mai sincer din politica unui stat este armata.