MiG-21 LanceR C 6087, Lăncier de Borcelona
Am prieteni care-i invidiază pe piloți și ar vrea să fie în locul lor la manșă, gaz și palonier. La rândul meu, îi privesc admirativ… Ce să mai, mă uit la ei ca la cavaleri moderni îmbrăcați în combinezoane în locul armurilor.
Spre deosebire de prietenii mei – apropos, chiar am avut recent discuția asta – eu am zis că nu vreau să zbor într-o dublă de supersonic.
Vă imaginați reacțiile din jurul meu…
Că oamenii mă știu de ceva timp și știu că mic fiind țopăiam cu ceilalți copii de pe acea stradă din Călărași, care se înfunda în gard de unitate militară, și chiar am cântat avion-cu-motor-ia-mă-și-pe-mine-n-zbor, ori de câte ori vedeam pe Cerul Patriei un MiG-21 argintiu.
Și știu că pe la 19 ani am avut un job pe la Enel, care m-a dus prin diverse comune și sate din Bărăgan, și că atunci când am ajuns în Jegălia… În Jegălia am văzut pentru prima dată LanceR! LanceR-e, că erau multe, că se zbura mult pentru ochii mei și pe o stradă, în fața unei curți, un domn m-a lăsat să mă satur de ele, de cum decolau și se urcau în goană pe cer, apoi mi-a spus că are băiatul pilot de MiG, acolo pe Bărăganu, și pentru că m-a citit, mi-a împrumutat cartea aia albastră și groasă, nu înainte să o împacheteze în hârtie, ca să o protejeze.
Și nu toți, dar știu, că la primul miting aerian la care am fost, la un BIAS, când din patrulă s-a desprins un LanceR și s-a dus în cer drept ca o lumânare, am înțeles de ce și i-am urmărit apoi evoluția acrobatică cu lacrimi în ochi.
Mai târziu, a mai venit un și… Și știu că am fost martor plecării MiG-urilor noastre de pe Bărăganu.
Iar mai recent, încruntându-mă am pozat un cvadrimotor rusesc și m-am bucurat când în zonă am văzut apărând Lăncierii noștri de Borcelona… că nu-i sat fără câini!
Da. Nu-i invidiez pe prietenii piloți. Eu îi invidiez pe prietenii JTAC-i.
Știu ei, și unii și alții, de ce.
Iulian Iamandi
