Pentagonul a redus cadenta de achizitie pentru varianta D a AIM-120 AMRAAM, datorita problemelor aparute la fabricatia motorului noii variante.
“They’re behind on the delivery of the missile. There are problems with the motor.” a declarat David Van Buren pe 14 februarie , referindu-se la sistemul produs de Raytheon.
Datorita problemelor la motorul racheta al variantei D, USAF a scazut numarul de bucati achizitonate la 113 fata de 138 anul trecut. In total, Pentagonul are de gand sa cheltuie 423 milioane de zgomotei pentru achizitia de AIM-120 D pentru cele 3 servicii: USAF, US Navy si USMC. Van Buren zice ca rachetele sunt “bune” dar ca motoarele au probleme in a trece de verificari, rezultand intarzieri si evident, scaderea numarului de exemplare comandate si livrate.
Bubele la motoarele racheta ale variantei D, apar in cel mai prielnic moment, imediat dupa anularea NGM.
Sursa:
Defence News
Problemele sunt nesurprinzatoare. AIM-120D este un model nou, cu ‘boli ale copilariei’. Raza aia cu 50% mai mare ca la AIM-120C a necesitat ceva schimbari importante la motor, deci si posibilitatea aparitiei defectelor.
Se pare ca e o problema a liniei de productie, nu a designului. Nu pot asigura o calitate buna a produsului.
De-obicei problemele la linia de productie sunt din cauza designului care lasa de dorit, daca nu asiguri un anumit standard de calitate nu exista o problema doar in productie este o problema generala a intregii echipe.
Nu au facut un design robust in termeni de calitate.
Probleme pe linia de productie pot aparea din n motive, mai putin design. Designul este validat inainte de a intra in productie. Daca un subcontractor iti livreaza piese proaste, daca muncitorii sunt prost instruiti, daca controlul calitatii e prost – toate variabilele astea pot distruge un design bun.
George in practica se intalneste team-ul de la proiectare cu team-ul de implementare a productiei si incepe negocierea pe solutii constructive si idei, se merge pana la masuri care sa duca la rebuturi minime adica sub cateva piese pe milion, aceste masuri sunt luate la nivel de subansamblu si la nivel de sistem si se iau in calcul o serie de chestii statistice, in partea mecanica de exemplu se face “tolerance calculation” ca indiferent de ceea ce iti furnizeaza supplier-ul atata timp cat este in campul de tolerante cerut piesele se vor angrena perfect. La fel se face pe partea de hardvare, la fel se procedeaza cu actuatorii si motoarele electrice – sunt procedee bine puse la punct, asta este primul pas pentru obtinerea unui design robust si la care sa nu ai probleme de calitate.
pasul 2 se analizeaza toate masinile care participa in procesul de fabricatie si se efectueaza audite interne pentru a se asigura cerintele operatiilor facute in procesul de productie.
In general designul modern al componentelor nu permite greseli ale operatorului si erorile de montaj sunt detectate foarte repede pe linie astfel incat nivelul de “SCRAP” sa fie cat mai apropiat de “zero”.
Daca si dupa toate aceste masuri produsul iese prost este sigur o problema de design – partea mecanica, mecatronica, electronica, hardware, actuatori sau layput-ul electronic din punct de vedere EMC
nu este bine facut.
De-obicei la un produs de astfel de complexitate si software-ul este important dar modificarile sunt in acest domeniu cele mai facile.
Deci un design bun nu ajunge la probleme de genul acesta.
De-obicei asa patesti cu produsele la care timpul de dezvoltare si testare este scurt si nu ai timp si loc de redesign si retestare si validare, o patim destul de des si noi in automotive.
Am un coleg in aeronautica care se plange exact de acest lucru, din aceasta cauza nu ma astept nici la Su T 50 PAK FA sa iasa peste noapte perfect si nici la F 35, toate aceste echipamente sunt alcatuite din sute sau mi de subcomponente din care este de ajuns una sa mearga prost ca intregul sistem sa aiba o problema.
Americanii nu sunt zei trebuie sa accetam ca mai gresesc si ei.
mi-a placut explicatia
Si mie imi placu explicatia .
Eu cred ca s-a fortat aparitia unei noi generatii de rachete.
Erorile nu sunt la electronica omule. Sunt la motor, iar un motor solid de racheta e foarte simplu, mai ales ca in teste racheta s-a comportat ireprosabil. Asa ca nu e designul – e ceva pe linia pe de productie – amestecul de combustibil….
@Marius
Uite ce spune:
“I wouldn’t characterize it as a defect, I would characterize it as a through-put issue,” he said. “The through-put of acceptable motors is not meeting production schedules.”
Citeste ca lumea articolul.
E practic ca la productia de microprocesoare. Randamentul procesului de fabricare e la arat. Numarul de rebuturi e la depasire de plan.
Eu ti-am dart exemplu cum se face un design industrial daca este la motorul de racheta problema este din designul mecanic, motorul racheta este un element mecanic.
Degeaba in teste racheta a iesit bine, uita-te si la Bulava cat le-a luat sa aiba niste lansari reusite tot din cauza unor componente-subsisteme cu deficiente de fabricatie sau montaj si calitate defactuasa.
Un prototip poate sa functioneze perfect in teste deoarece subansablele sale sunt construite aproape perfect, nu exista limitele de tolerante dimensionale care se intalnesc in productie, montajul defectuos este iarasi o deficienta de design din punctul de vedere strict ingineresc – nu exista asa numitele elemente poka-yoke care sa evite asamblarea defectuasa a componentelor de catre oamenii care opereaza.
Se vor face proceduri si metode de productie si asamblare si racheta va fi buna in final, se vor reface o serie de teste cam asa este de fiecare data in practica.