S-a intamplat de cateva ori sa mi se povesteasca despre Cercetasi. Nu des, din pacate, dar nici Cercetasii nu-s usor de intalnit. Ma alatur celor care le cladesc respect cu respect coloana infinitei aprecieri.
Astazi, am descoperit in versuri cuvinte mult mai iscusite inchinate lor.
Permiteti-mi sa vi le infatisez:
CERCETAŞII
de Colonel(r) Liviu Zanfirescu
Se trag din vii istorii, din iscoade
Au ochii prinşi în frontul nevăzut
Fac veghe noaptea până luna cade
Ei cheamă ziua într-un somn – sărut
Vin din văzduh pe-un arc de parapantă
Strecoară stânci şi brazi prin voalură
Surprinderea e prima lovitură
Din ce-au gândit aleg o variantă
Curg informaţii către eşalon
„…La capătul pădurii văd trei grupe…”
Iar zgomotul blindatelor e-un ton
Ce înserarea câmpului o rupe
Sub ochi au inamicul pas cu pas
Şi fiece mişcare i-o măsoară
Apoi prudenţi, tiptil, fără de glas
În planul acţiunii se-nfăşoară
Se-mpart echipe, semne şi semnale
Aleasa variantă se prezintă
Curaju-n inimi stă ca în pumnale
Lovi-vor inamicul „drept la ţintă”
La multi ani Cercetasilor!
– Iulian Iamandi –
La multi ani Cercetasilor!
Apropo, m-am laudat vreodata ca eu sunt sublocotenent de Cercetare?
Te invidiem.