Partea a II-a – Structura actuală și echipament: Forțele terestre japoneze.
După cum am promis, stimați cititori, am revenit cu partea a II-a din această scurtă analiză asupra situației actuale militare a Japoniei. Căci „ce avem noi mai presus de cuvânt și onoare?”, spune legendarul spadasin Miyamoto Musashi în cartea celor 5 inele.
Ca să lămurim situația încă din stadiul incipient, să ne uităm pe cifre. Forțele de autoapărare japoneze au un număr de aproximativ 247.000 de militari activi și 63.000 personal instruit în rezervă, un buget de 46,1 miliarde de dolari ceea ce pentru ei înseamnă puțin sub 1% din PIB și pentru România cam aproximativ 20%.
Deși astfel de comparații sunt inutile, ca și cum am compara pere cu mere doar pentru că sunt fructe, este util să avem o reprezentare a acestei sume și ce înseamnă 46,1 mld de dolari investiți în apărare.
Organizatoric vorbind comanda forțelor militare japoneze este exercitată de primul ministru, Împăratul neexercitând nicio funcțiune militară conform capitolului I al constituției japoneze din 1947. Atipic oarecum pentru o monarhie constituțională, dar aici totuși este o situație excepțională.
În linii mari avem 3 categorii de forțe cu 3 structuri de tip stat major reunite sub un stat major al apărării conduse de un ofițer general sau amiral (NATO OF-9).
Statul major al forțelor terestre.
Statul major al forțelor terestre japoneze are în subordine un număr impersionant de 150.000 de militari activi comandați de un general (NATO-OF9). Adițional există două structuri de rezervă, una rapid- mobilizabilă (rapid deployment) instruită timp de 30 de zile pe an și altă mobilizabilă în condiții de război instruită anual doar 5 zile. Ambele structuri de rezervă însumând aproximativ 40.000 de militari.
Structura forțelor terestre cuprinde 5 armate distribuite în 5 regiuni millitare – nord, sud, centru, est, vest. În fapt fiecare armată este de dimensiunea eșalonului corp de armata conform standardului NATO. Aceste 5 nominal doar armate cuprind 9 divizii active din care 8 de infanterie și una blindată (armored division).
Independent de comanda divizilor, Japonia dispune în subordinea statului major al forțelor terestre încă 7 brigăzi, acestea fiind însărcinate în mod special cu apărarea anumitor prefecturi considerate strategice. Tot direct în subordinea statului major al forțelor terestre există structuri de poliție militară, informații, logistică și operațiuni speciale.
O mențiune totuși cu privire la cele 7 brigăzi în special una dintre ele: brigada rapid dislocabilă de infanterie marină Amphibious Rapid Deployment Brigade ( jap: Suirikukidōdan ). Această unitate este cea de care vorbeam în prima parte a articolului.
Deși în mod tradițional aceste unități întră sub comandă unui stat major al forțelor navale, această structură se regăsește la forțele terestre. Această unitate a fost activată în 7 aprilie 2018 și reprezintă în fapt încheierea unei ere, era concepției strict defensive a doctrinei militare japoneze.
O brigadă de infanterie marină poate avea multe roluri, inclusiv defensive însă prin natura armei infanterie marină, specificul ei este prin excelență ofensiv, plecând de la definiția războiului așa numit anfibiu: tip de operațiune militară ofensivă care folosește mijloace navale pentru proiectarea puterii terestre și aeriene în dispozitivul inamic sau potențial inamic într-o locație cu specific litoral( conform Amphibious warfare, Strategy and tactics series, Spellmount – Speller, Ian & Tuck, Christopher, 2001, p.7 ).
În prezent brigada are un număr de 2100 de oameni urmând ca structura să ajungă la 3000 de militari. În timp statul major al forțelor terestre analizează posibilitatea măririi la nivel de divizie, având in vedere amenințările actuale.
Comanda efectivelor statului major al forțelor terestre revine unui general (NATO OF9).
Să ne oprim puțin și asupra echipamentului deoarece în domeniul militar actual, tehnologia practic plasează o națiunie pe scara puterii militare și nu neaparat numărul de oști. Desigur există o corelație acolo dar în prezent balanța se înclină în favoarea tehnologiei.
Aș nota, cu aspect de importantă deosebită, primii frunizori ai armatei japoneze în ordinea cifrei de afaceri: Mitsubishi Heavy Industries, Mitsubishi Electric, NEC, Kawasaki Heavy Industries, Toyota, Komatsu. Adică locali. Vom reveni mai târziu asupra acestui aspect vital din punct de vedere economic la partea de concluzii.
Mitsubishi heavy industries a pus la dispoziția forțelor terestre japoneze un număr de 103 tancuri Type 10 moderne. Tot în uz se află aproximaiv 350 tancuri Type 90, ceea ce în accepțiune militară pot fi trecute drept „de producție recentă”, modelul întrând în serviciu în anul 1990. Ultimele bucăți fiind produse în anii 2009. Modelul Type 90 a fost dotat cu armament principal tunul Rheinmetall_Rh-120, calibrul 120 mm pentru cei nefamiliari cu respectivul echipament.
Type 10 în schimb a primit tunul JSW tot calibru 120 si reprezinta ultima evoluție in materie de tancuri in Japonia. De asemenea trebuie să menționăm tansportoare blindate 8×8 și 6×6 în configurații diferite în număr de aproximativ 1000 la care mai aduagăm cele 4×4 în număr de 1800.
Mai departe forțele terestre japoneze beneficiază de elicoptere de atac și transport, modele variind de la cele produse local la cele de import. În total este vroba despre arpoximativ 400 de elicoptere configurații diferite. De monționat aici și prezența elicopterelor Bell Boeing V22 Osprey în cadrul infanteriei marine.
Cifre impresionante, aș spune.
Structura actuală: Forțele aeriene va urmă în partea a III-a.
S.M.Schiller
https://www.constituteproject.org/constitution/Japan_1946.pdf?lang=en
https://www.militaryfactory.com/modern-armor/japan-ground-self-defense-force.asp
https://defendingjapan.wordpress.com/tag/japan-self-defense-force/
http://www.military-today.com/apc/type_96_apc.htm
Speller, Ian & Tuck, Christopher, Amphibious warfare, Strategy and tactics series, Spellmount, 2001, p.7
Foarte interesant. Multumim pentru articole!
Multumesc, Urmeaza partea III si IV.