Irakul a decis să achiziționeze o escadrilă de avioane JF-17 Thunder Block III din Pakistan. Surprinzător? Nu. Au mai cumpărat irakienii și drone de atac din China… Plus că la ei este tradiție ca dotarea să fie sorcovă.

JF-17 Thunder pakistanez

JF-17 Thunder pakistanez

Despre JF-17 aș spune că este avionul de vânătoare al săracilor. La mare concurență cu dronele, într-un fel. Sau în mai multe feluri.

Iar dacă planeta nu ar fi avut parte de criza economică și de pandemie, probabil că JF-17 ar fi devenit un echivalent modern al lui MiG-21.

Numai că, săracii au devenit și mai săraci. Nici COIN-ul nu mai e ce a fost, nu doar vânătoarea ieftină. E foame de bani și sunt crize.

Vestea nu prea este credibilă, cum nici o veste cu JF-17 n-a fost vreodată. Dar…

Câteva surse din online zic că s-a ajuns deja la un acord formal între guvernele Irakian și Pakistanez, semnăturile urmând să fie pictate luna viitoare la Islamabad.

Și se mai spune că au avut loc deja câteva runde de negocieri între cele două țări, ajungându-se și la un preț: 664 milioane de dolari americani pentru doisprezece avioane.

O doză mai mare de seriozitate o dă menționarea vizitei în Pakistan a generalului maior Muhammad Majeed Mahdi Mahmood, adjunctul comandantului Forțelor Aeriene Irakiene, vizită în cadrul căreia s-ar fi lăsat cu înțelegerea între părți.

Asistăm la o distanțare a Irakului față de Statele Unite ale Americii? Eh…

Bla-bla-bla geopolitic? Eh…

O fi treabă sigură? Eh…

Vestea este probabil sigură, să zic așa. 🙂

Despre JF-17

JF-17 Thunder este un avion reactiv de vânătoare despre care producătorii spun că este multirol, însă subsemnatul are ceva îndoieli la capitolul ăsta. Nu mă refer la capabilitățile de a se executa cu acest tip de avion vreo 3-4 misiuni, ci mă gândesc mult mai in depth.

Pasărea a fost dezvoltată în comun de către compania locală Pakistan Aeronautical Complex și Chengdu Aircraft Corporation din China.

Pakistanezii realizează 58% din avion, chinezii 42%, iar asamblarea finală se face local.

JF-17A Block III este un avion supersonic, de generația 4+. Este un avion de vânătoare cu abilități de a executa misiuni de patrulare aeriană de luptă, interdicție aeriană, luptă aeriană BVR, atac anti-navă, SEAD/DEAD și război electronic. Bla-bla, totul sunând foarte bine.

Versiunea Block III este o îmbunătățire (monoloc) a variantei anterioare Block II și este echipat cu un motor nou și un radar nou tip AESA.

Avionul dispune de un sistem Infrared Search and Track (IRST) și de avionică îmbunătățită, iar cu noul motor este mai rapid. Block III poate atinge viteza maximă de Mach 2.

Armamentul principal al lui JF-17A Block III este reprezentat de racheta aer-aer chinezească PL-15 care are o rază maximă de acțiune de peste 180 de kilometri.

Artileria de bord este reprezentată fie de un tun GSh-23, calibrul 23 de milimetri, fie de un tun GSh-30 cu calibrul de 30 de milimetri.

Încărcătura maximă este 3.7 tone, dispusă pe cinci piloni de acroșare cărora li se adaugă cei de pe capetele aripilor.

În lista de dotări – care nu mai surprinde pe nimeni – sunt incluse un sistem Head-up Display (HUD) și un Helmet Mounted Display (HMD), acesta din urmă fiind utilizat pentru armamentul aer-aer secundar constituit din rachete chinezești ghidate în infraroșu PL-10 Hig Off-Boresight HOBS IR.

Concluzii pe persoană fizică

Scriam cândva, pe când atât noi cât și Resboiu eram mai tineri la minte și în buletin, că JF-17 ar fi fost opțiune bună pentru România, Bulgaria și alți săraci de pe harta lumii ăsteia.

La o adică, pot susține și în prezent asta cu toate că opțiunile noastre și ale bulgarilor s-au concretizat sau urmează să se concretizeze prin reparații și prelungiri în durata de exploatare a avioanelor MiG-21 LanceR, respectiv MiG-29, la care se adaugă avioanele F-16.

Despre alți săraci, avem exemple ici și colo. Argentina a ales JF-17, la fel cu Nigeria și Myanmar. Serbia a jucat bine pe creanga frăției ortodoxe și s-a ales cu MiG-29, Croația mi-a făcut poftă alegând Rafale second-hand…

F-16D Block 52 - Fortele Aeriene Irakiene

F-16D Block 52 – Fortele Aeriene Irakiene

După cum arată poza de mai sus, am să scriu ceva-ceva despre irakieni și F-16.

Situația avioanelor F-16C/D Block 52 cumpărate de către Irak și aflate în prezent în exploatarea Forțelor Aeriene Irakiene aș putea scrie lung și, din păcate pentru ei, chiar hazliu. Așa e la români, dacă zicem de probleme altora o facem la mișto…

Am să încerc să îmi rețin pofta de a povesti în scris soarta avioanelor în F-16 (Block 52!!!) din arsenalul irakian, dar tot tre’ să dau ceva.

Irakul a comandat, plătit și pus la treabă un număr mai mare de F-16 decât România. Au început cu o comandă de 12 monolocuri F-16C și 6 bilocuri D, urmând apoi o comandă suplimentară cu 16 monolocuri C și 2 monolocuri D. Toate în versiunea Block 52, versiune la care poftește multă lume de pe hartă.

Avioanele irakiene au fost botezate F-16IQ.

Două avioane au fost pierdute încă din perioada zborurilor de instruire din Statele Unite ale Americii, în accidente diferite.

Restul de 34 au fost alocate Escadrilei 9 Vânătoare de pe Baza Aeriană Balad.

Partea lăudabilă este că avioanele acestea au luat parte la Operation Inherent Resolve lovind ținte ale ISIS de pe teritoriul Irakului și al Siriei.

Lăudabilă de către americani, care i-au periat cu diplomație pe irakieni cum că și-au făcut treaba. Bla-bla.

Însă, într-o lungă prezență prin presa locală s-a aflat că nu a fost chiar așa.

Problemele au fost mai multe și atunci, dar și după. Mentenanța slabă a avioanelor, corupția și retragerea contractorilor americani datorită pericolelor, plus o finanțare slabă, au dus la canibalizarea unor avioane pentru ca altele să poată zbura.

Zbura, nu îndeplini misiunile.

Adică, o parte dintre avioanele F-16 irakiene puteau doar zbura. Unele aveau radarele defecte, altele au putut zbura cu riscul de a se prăbuși.

Și, ca să fie treaba cât mai impresionantă…. ofițerii de rang înalt notau zboruri fictive și vindeau combustibilul astfel economisit.

Într-o bună zi, nici personalul tehnic de la sol nu a mai fost de ajuns și s-a întâmplat o belea.

Unul dintre avioane a avut parte doar de un singur om la sol, care nu a putut asigura pasărea cu cale la roți și avionul s-a scurs pocnindu-se de nu știu ce chestie. Treaba asta, s-a lăsat bineînțeles cu avarierea gravă a avionului.

Divorțul dintre irakieni și americani, apropierea de China, sărăcia la buget, corupția ucide și alte alea, le-a scos irakienilor în cale avionul JF-17 Thunder Block III.

Poate că ăsta va fi mai ușor de întreținut, Irakul având o istorie lungă cu exploatarea de avioane Made In URSS/China.

Dar, calendarul arată 2021. Nu mai merge ca pe vremea mentenanței la MiG-21 sau la J-urile chinezești…

Doamne ferește!

Sau Allah…

Iulian Iamandi