Și având în vedere că blogul ăsta nu-i despre traveling, mâncăruri, folbal și alte domenii la care nu mă pricep… ci fix despre domeniul militar, unde le văd cu oarece pricepere, îmi asum cele declarate în titlu și subsemnez.

Nici nu motivez, nu vreau să scriu lista de motive pentru care afirm că nu e bine. Și nici nu am să scriu ce știu că am trimis vecinului aflat la greu, ceea ce e mai important să nu fac (nu-i așa??).

Compensează echilibrul ăsta? În ochii unora e mai bine așa. Așa să fie.

Stați liniștiți, nu m-am vândut. De-o fi, aici rămân și iau cu mine măcar un T-72. Așa am fost crescut să gândesc.

Dar, nu trebuia să renunțăm la un sistem Patriot. Suntem în zona tampon, iar dacă cerul se înnegrește vom simți lipsa acestui sistem de armament performant la care renunțăm.

Știu, vor fi negocieri. Știu, posibil ca partenerul și aliații să trimită altceva în loc. Un sistem operat chiar de militari de-ai lor. Așa, și? Dacă pică Ucraina și/sau începe Rusia versus NATO vor trimite oricum minim un sistem sol-aer operat de către militari NATO.

În versiunea directă: să trimită Patriot țările situate la distanță de aici, de zona tampon dintre război și restul NATO. Că până la ei… mai e!

Iulian Iamandi