Jean-Claude Juncker

Jean-Claude Juncker

“A European army would show the world that there will never again be war between its members states.”

Aveam de gând să transform în ţintă declaraţiile din articolul ăsta şi mai ales titlul original: “EU commission chief makes case for European army”.

N-am abandonat în totalitate ideea, dar citatul cu care am început m-a pus pe gânduri.

La dracu, omul are dreptate! Dincolo de speriatul Rusiei, o armată comună ne-ar face pe toţi cuminţi pe veci.

Desigur, dincolo de teorie începe practica…

Lăsând practica pentru ceva mai la vale, să vedem cum e povestea: preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a declarat pentru Die Welt că Uniunea Europeană ar trebui să înfiinţeze o armată proprie pentru a arăta Rusiei seriozitate în ceea ce priveşte apărarea valorilor europene.

“Europe has lost a huge amount of respect. In foreign policy too, we don’t seem to be taken entirely seriously.”

A mai evidenţiat Juncker, spunând în continuare că o armată a Uniunii Europene va permite acesteia să reacţioneze într-o manieră credibilă faţă de ameninţările la adresa păcii într-un stat membru sau într-o ţară vecină.

“You would not create a European army to use it itmmediately”, a mai zis Juncker care înainte a fost prim ministru al Luxemburgului, continuînd: “But a common European army would send a clear message to Russia that we are serious about defending European values.”

Hm. Premier al Luxemburgului. În caz de conflict, câţi cetăţeni luxemburghezi vor fi sub drapeul UE în linia întîi?

Discursul lui Juncker este unul bun, nimic de zis, numai că nivelul implicării este macro… mai bine zis al tuturor, iar implicarea directă a concetăţenilor direcţi este minimă.

Ca şi cum, discursul premierului Albaniei ar fi unul preafrumos în vorbe şi mânător de la spate, pentru ţările din Zona Tampon. (Să patentez definirea zonei noastre?)

Ideea unei armate europene comune nu este nouă, până acum lovindu-se în special de opoziţia particulară a Marii Britanii, una dinte cele două super-puteri membre UE (alături de Franţa) considerate jucătoare majore pe Apărare în cadrul Uniunii.

Mai mult, până în prezent au fost desfăşurate misiuni militare comune UE însă atunci când Franţa a dorit în anul 2013 o acţinue militară în Mali împotriva ameninţării jihadiste… a mers singură la luptă.

Între timp, grupurile de luptă ale Uniunii Europene, create pentru desfăşurare rapidă în crize militare, nu au fost folosite vreodată.

Cultural, politic, ideologic şi tradiţional, conceptele militare ale UE – şi nu doar acestea – sunt forţate întru forţarea conceptului de uniune europeană în sine.

Vorbele lui Juncker au fost primite cu precauţie de către ministrul german al Apărării, care a declarat că armata Germaniei ar putea “under certain circumstances” să fie pregătită pentru a pune militarii nemţi sub comanda uni alte naţiuni.

Ursula Von der Leyen, ministrul german al Apărării a adăugat interesant “Our future as Europeans will one daz be a European army”, adăugând apoi “not in the short term”.

Hm. Eu zic să ne menţinem – să ne menţină statele europene care nu-s parte a Zonei Tampon – o vreme doar în rolul de sancţionatori economici.

Cu cine să faci Armată Europeană, când NATO e în primul rând SUA şi fără forţa armată yankee plus sprijinul total din partea lor… s-ar alege praful de nişte hartă.

Sursa: EU Observer

 

– Iulian Iamandi –