George Visan despre gambitul lui Putin cu rachetele Iskander, la final de 2013

Pe 16 decembrie 2013 știrea din Bild este confirmată de oficiali ai ministerului apărării rus pentru cotidianul  Izvestia care au afirmat,  sub acoperirea anonimatului, că rachetele balistice tactice Iskander au fost desfășurate în exclava Kaliningrad în urmă cu 18 luni. Purtătorul de cuvânt al ministerului rus al apărării generalul maior Igor Konașenkov a oferit o poziție oficială mai nuanțată:

Unitățile de rachete și artilerie ale Districtului Militar Vest sunt într-adevăr înarmate cu sisteme de rachete tactice Iskander. Zonele concrete de desfășurare ale batalioanele de rachete Iskander nu contravin niciunui tratat internațional.

Ministerul apărării rus nu a confirmat astfel oficial prezența sistemelor de rachete balistice tactice în Kaliningrad, însă a confirmat că acest sistem de arme se află în dotarea unor unități militare care fac parte din Districtul Militar Vest, care au ca misiune protejarea granițelor occidentale ale Federației Ruse. Forțele militare ruse din Kaliningrad sunt subordate acestui district militar.

Pe 19 decembrie 2013 președintele Federației Ruse Vladimir Putin a infirmat informațiile apărute în presa internațională și cea rusă cu privind prezența rachetelor balistice Iskander în Kaliningrad.  Putin a declarat, însă că, sistemul anti-rachetă al SUA, ce va fi desfășurat în Europa începând cu 2015 ca parte a proiectului de apărarea anti-balistică a NATO, este considerat de Rusia ca o amenințare la adresa securității sale națională, și că nu exclude în viitor desfășurarea de rachete balistice în Kaliningrad, ca măsură de retorsiune împotriva scutului anti-rachetă american.

Unul din răspunsurile posibile este desfășurarea de complexe Iskander în Kaliningrad… dar vreau să subliniez faptul că nu am luat încă o asemenea decizie…

Reacțiile la desfășurarea de rachete balistice tactice în enclava rusă Kaliningrad au variat. Artis Pabriks ministrul apărării al Letoniei a declara că nu e surprins de decizia Kremlinului, dar că aceasta „crează în mod inutil tensiune politică și suspiciuni, și reduc încrederea dintre cele două state, deoarece noi nu înțelegem motivul pentru care Rusia are nevoie de aceste arme aici.” Pabriks a concluzionat arătând că Rusia a a vrut să demonstreaze „cine e șeful” în regiune prin desfășurarea de rachete Iskander.

Ministrul apărării din Lituania, Juozas Olekas a declarat că „militarizarea acestei regiuni (Kaliningrad) care se învecinează cu țările baltice și NATO creează neliniște, și vom monitoriza situația cu atenție.” Primul ministrul lituanian Algirdas Butkevičius a precizat că deține informații și despre alte tipuri de sisteme de arme desfășurate la granița cu țările Baltice:

Dețin informații despre desfășurarea unui anumit tip de echipament în vecinătatea Lituaniei, Letoniei și Estoniei. Dar nu voi dezvălui astăzi (16 decembrie) despre ce este vorba. Dețin această informație și am discutat, ieri (15 decembrie), cu anumite persoane despre ea.[i]

Polonia s-a arătat îngrijorată de această evoluție, ministerul de externe susținând că nu a fost informat în legătură cu desfășurarea acestui sistem de arme.

Secretarul General al NATO Anders Fogh Rasmussen a criticat în termeni duri prezența rachetelor Iskander în Kaliningrad:

Orice desfășurare de sisteme armament ofensiv fără un scop precis este îngrijorătoare, mai ales că că nu este conform cu acordurile strategice semnate de NATO cu Rusia în anul 2010… Bineînțeles că niciun stat NATO nu are intenția de a ataca Rusia… Sistemul nostrul (antirachetă  n.a.) este pur defensiv și este destinat protejării împotriva unor amenințări externe. I-am demonstrat Rusiei că acest sistem nu o vizează.

…………………………………………………………………………

La ce servesc rachetele Iskander?

Din punct de vedere militar racheta balistică tactică Iskander are drept scop distrugere artileriei inamice, distrugere sistemelor anti-aeriene și anti-rachetă inamice, atacarea bazelor aeriene ale adversarului, distrugerea posturilor de comandă și control inamice, nimicirea concentrărilor de trupe inamice precum și atacarea infrastructurii critice civile. Eficiența militară a acestui sistem de arme a fost demonstrată în timpul războiului ruso-georgian din 2008, deși încă nu era pe deplin operațional. Baza din Gori a Batalionului Independent de Tancuri georgian a fost atacată cu rachete Iskander, 28 de vehicule fiind distruse, iar orașul a fost la rândul său lovit cu acest tip de arme. Rachetele Iskander au fost utilizate cu succes împotriva bazelor aeriene georgiene și au fost folosite pentru a ataca conducta de petrol Baku-Supsa fără a o distruge însă. Rezultatele atacurilor cu rachete Iskander nu au putut fi însă confirmate din surse independente, însă, iar inițial Federația Rusă a negat că ar fi utilizat aceste arme în timpul conflictului cu Georgia din 2008.

Complexul Iskander reprezintă un răspuns asimetric din partea Rusiei la armamentul sofisticat de care dispun Statele Unite și aliații săi din NATO. Misiunile pentru care acest sistem de arme a fost conceput vizează negarea avantajului tehnologic al NATO și al SUA în raport cu forțele convenționale ale Kremlinului. Din punct de vedere militar, în economia de forțe dintre NATO și Federația Rusă, sistemul Iskander a fost gândit „să țină ostatice” obiectivele militare și civile ale statelor membre ale Alianței, precum și interesele americane, din imediată vecinătate a granițelor Rusiei, fără costuri foarte mari. Teoretic aceste ținte ar necesita utilizarea pe scară largă a avioanelor de luptă și lansarea de muniții inteligente pentru a fi distruse – ceea ce presupune un efort financiar și tehnic îndelungat și costisitor din partea Rusiei – SS-26 permite neutralizarea acestora relativ ușor și cu resurse puține.

Deși un sistem tactic – a cărui relevanță și utilitate se regăsesc pe câmpul de luptă – Iskander a capătat o semnificație politică disproporționată în raport cu destinația sa militară în politica externă rusă în contextul disputei cu Statele Unite pe tema apărării anti-rachetă a Europei. În acest caz, cea mai relevantă capabilitatea a SS-26 este cea de lovire și contracarare a sistemelor anti-balistice în contextul desfășurării în Europa a scutului anti-rachetă american începând cu anul 2015, în România și Polonia. Complexele Iskander sunt considerate de decidenții politici de la Moscova drept un răspuns militar îndreptățit la decizia desfășurării scutului anti-rachetă american.

Rusia consideră scutul anti-rachetă american o măsură menită să-i neutralizeze arsenalul strategic nuclear și capacitatea de descurajare nucleară. Percepția decidenților ruși asupra proiectului american de apărare anti-rachetă din Europa este că acesta face parte din arsenalul strategic american, un „scut” care să permită lansarea cu impunitate a unui atac nuclear. Vladimir Putin este vădit îngrijorat de posibilitatea lansării unui atac care să neutralizeze arsenalul strategic rusesc.

Noi știm sigur că sistemul anti-rachetă este doar considerat a fi unul defensiv, de fapt acesta este o componentă importantă a arsenalului strategic (american – n.a.)… Prin dezvoltarea potențialului pentru lansarea de atacuri strategice non-nucleare de înaltă precizie, combinat cu sisteme anti-rachetă tot mai performante, puteri străine pun în pericol toate tratatele de control și militare a arsenalelor strategice și nucleare, și să submineze ceea ce se cheamă echilbrul strategic de forțe.

În acest „context” rachetele Iskander au rolul de a proteja rachetele balistice intercontinentale ale Forțelor Strategice ruse prin distrugerea bazelor care găzduiesc interceptorii SM-3, înainte ca aceștia să fie lansați împotriva rachetelor ruse (sic!).  Rachetele Iskander ar putea lovi bazele unde se află desfășurate interceptoare americane într-un timp relativ scurt și practic fără avertisment – scenariu valabil în cazul Poloniei,baza Redzikowo ce va găzdui interceptoarele anti-rachetă în cadrul European Phased Adaptive Approach, aflându-se în vecinătate exclavei ruse Kaliningrad, la o distanța de vreo 200 km.

În 2011 președintele de atunci al Federației Ruse, Dmitri Medvedev a declarat că una din măsurile luate în considerare de Kremlin pentru a contracara sistemul anti-balistic american din Europa este instalarea de rachete balistice tactice în Kaliningrad. Instalarea rachetelor Iskander în Kaliningrad ca răspuns la prezența scutului anti-rachetă american din Europa predatează însă actuala variantă propusă de administrația Obama, fiind evocată pentru prima dată cu prilejul propunerii de către administrația lui George W. Bush a instalării unui sistem anti-balistic în Europa.

Interceptorii americani încă nu au fost desfășurați în Polonia, laRedzikowo, aceștia urmând să fie instalați abia în 2018. Rachetele SM-3 IIA ce vor fi amplasate în Polonia nu au capacitatea de a intercepta rachetele balistice intercontinentale ale Federației Ruse, fiind proiectate pentru a intercepta rachete balistice cu raza medie și intermediară de acțiune iraniene. Mai mult traiectoriile majorității rachetelor balistice rusești sunt polare (în cazul țintirii Statelor Unite ale Americii), iar performanțele acestora le fac imune la sistemul Aegis Ashore. În plus rachetele balistice intercontinentale aflate pe submarinele nucleare ruse asigură o capacitate secundară de ripostă credibilă împotriva unui (improbabil) atac nuclear american.

Pe lângă frica neutralizării arsenalului strategic rusesc și dobândirea unui capabilități americane de a lansa un atac nuclear cu impunitate împotriva Federației Ruse (sic!), Kremlinul se teme că interceptorii americani ar putea fi echipați cu focoase nucleare sau convenționale și utilizați ca rachete sol-sol, capabile deci să lovească obiective militare ruse prin surprindere și într-un timp relativ scurt (o preconcepție pe care și China o împărtășește vis-à-vis de sistemul anti-balistic american). Această percepție distorsionată asupra scutului anti-rachetă american pornește de la faptul  că în anumite situații rachetele Standard pot fi utilizate de navele purtătoare ca rachete anti-navă – dar vorbim de situații cu totul excepționale.

Fundamentul acestui raționament strategic eronat este, probabil, experiența Războiului Rece, când primele sisteme anti-balistice erau echipate cu focoase nucleare pentru a distruge mai ușor vectorii purtători inamici, înainte de a re-intra în atmosfera terestră, și de la faptul că în prezent SUA are desfășurate în Europa arme tactice nucleare, sub forma unor bombe de aviație ce pot fi lansate de avioanele de luptă. Trebuie precizat însă că și Federația Rusă are desfășurate în Europa arme tactice nucleare care pot fi lansate cu ajutorul aviației tactice.

În fine, rachetele Iskander pot fi folosite ca armă politică pentru a amenința bazele americane din Europa Centrală și de Est și statele care le-ar putea găzdui. Federația Rusă se teme de desfășurarea în apropierea granițelor sale a trupelor americane pe care le consideră menite să limiteze influența Rusiei în regiune, ca parte a unei noi politici de „îndiguire” (containment) și ca puncte de lansare a unor eventuale atacuri asupra teritoriului său (o teamă „istorică” adânc înrădăcinată în cultura strategică rusă). În mai multe rânduri s-a discutat mutarea bazelor americane din Germania în Polonia și Romania pentru a „ancora” și asigura strategic flancurile estice și sudice ale alianței nord-atlantice. O asemenea măsură ar fi bine primită de țările baltice, Polonia și România, ultimele două fiind interesate și dispuse să găzduiască baze americane pentru a contrabalansa asertivitatea Rusiei în regiune. Rusia va folosi rachetele Iskander pentru a șantaja politic și a descuraja militar statele din Centrul și Estul Europei să găzduiască baze americane pe teritoriul lor. De exemplu baterii de rachete Iskander amplasate în Kaliningrad ar amenința nu numai bazele americane din această țară, dar și capitala Varșovia, precum și o bună parte a teritoriului acestui stat.

Autor: George Visan

Sursa: Civitaspolitics

Preluarea, dupa cum v-am obisnuit, nu este completa. Cu un clik aici incarcati articolul original postat in siteul Civitaspolitics, locatie unde pot fi citite alte doua segmente – 2 si 4 (final) – ale articolului: “Ce este racheta Iskander” si “Jocul rusesc”.