F-35

F-35

Programul de înzestrare cu avioane de luptă multirol este cel mai scump, notoriu și în egală măsură controversat program pe care Armata Română l-a desfășurat vreodată.

Apărut pe firmament la începutul anilor 2000, prevedea achiziția a 48 de avioane multirol de generația a 4 a sau 4,5 fie noi fie la mâna a doua, ulterior după 2010 numărul lor a fost redus la 24 pentru ca în prezent să se aleagă achiziția unui număr de 12 aparate F-16 MLU la mâna a treia din Portugalia și SUA, urmate de opțiunea cumpărării unui al doilea lot de avioane F-16 cu perspectiva înlocuirii lor într-un termen mediu de timp cu avionul F-35.

Interesul României pentru proiectul JSF pare a fi destul de vechi.

La începutul anilor 2000 unele surse vorbesc despre propunerea făcută României de a participa la acest proiect.

In perioada 2003-2004 încep să apară primele zvonuri legate de o posibilă achiziție de către România a aparatelor F-35 în revistele AeroMagazin și Top Gun Special, ultima într-un număr de la sfârșitul anului 2004 citând surse din MApN, făcea referire la oferta pe care SUA au făcut-o României, de participare la programul JSF în eventualitatea selectării avionului F-16 pentru dotarea Forțelor Aeriene.

Prima confirmare oficială a interesului României pentru aparatul F-35 a fost făcută în 2005 de către ministrul Apărării din acea perioadă, Teodor Atanasiu, care într-o declarație oficială, printre alte obiective pe care MApN le avea la acel moment (achiziția unor avioane mediu curier, a cel puțin 24 avioane multirol, 4 corvete multirol și 4 nave vânător de mine), făcea referire la posibilitatea ca România să ia parte la programul F-35, fără alte informații referitoare la numărul de avioane sau momentul la care ar putea deveni operaționale.

Incepând din acest moment marketingul Lockheed Martin promovează tot mai intens în România varianta alegerii F-16 ca o etapă în dotarea pe termen mediu cu aparatul de generația a 5 a F-35, deși în prospecțiile LM despre piata pentru F-35 țara noastră nu figura ca un potențial client.

Royal Aeronautical Society, într-un studiu din 2007 despre piața potențială pe care avionul F-35 ar putea să o aibă în perioada 2007-2030, vedea România ca un potențial client fie pentru mai puțin de 25 bucăți într-o primă ipoteză sau între 26-50 de bucăți într-o altă proiecție, probabilitatea ca România să dobândească aceste aparate fiind estimată ca mediu-scăzută de către autorii studiului.

In 2008 încep să fie făcute publice primele referiri la o dată concretă la care aparatul F-35 ar putea intra în dotarea Forțelor Aeriene, dată estimată la acel moment ca find anul 2018 sau cel puțin o dată ulterioară.

Aprobarea de către CSAT în 2010 a planului de înzestarare cu aparate F-16, prevedea și achiziția între 2025-2028 a 24 aparate F-35 ce urmau să înlocuiască primele avioane F-16 intrate în dotare, fiind primul plan prezentat public de MApN legat de achiziția avionului F-35 care să conțină un număr concret de avioane și o dată certă de livrare, plan care însă a fost suspendat.

Intr-un document electoral al PNL din 2012 se estima ca la nivelul anului 2030 Forțele Aeriene ar putea să fie dotate cu un număr de 32 aparate F-35 alocate catre două escadrile.

Expunerea de motive ce a însoțit susținerea legii de achiziție a celor 12 aparate F-16 MLU în Camera Deputaților face trimitere la strategia de înzestrare cu avioane multirol aprobată de CSAT în 27 septembrie 2012 și la obiectivul final al acesteia, respectiv cel de dotare cu 3 escadrile de avioane F-35 fără a se menționa un număr anume de aparate sau o dată de intrare in serviciu.

Numărul 2 pe anul 2013 al Buletinului Universității de Apărare „Carol I”, într-un articol dedicat criteriilor de achiziție a avionului multirol de către RoAF vorbește de obiectivul final de dotare Forțelor Aeriene cu un număr total de 48 bucăți care ar urma să echipeze 3 escadrile dotate fiecare cu 16 aeronave.

Costurile foarte ridicate ale avionului F-35, posibilitățile economice reduse ale României și de ce nu…. inconsecvența tradițională, fac din programul de dotare cu F-35 unul din start controversat și privit cu mult scepticism.

Cel mai probabil potențialele F-35 românești ar putea intra în dotare undeva între 2028-2037, costul lor este greu de estimat dat fiind faptul că nu vorbim încă de un produs definitiv ale cărui prețuri sunt în continuă evoluție, o estimare relativă a costului de dotare cu astfel de sisteme s-ar cifra undeva între 7-10 mld dolari la valoarea de astăzi dacă este să luăm ca referință costurile de înzestrare ale Olandei și Norvegiei, ambele achiziționând un număr comparabil de avioane F-35 cu cele de care ar avea nevoie România.

Indiferent de tipul de avion care va înlocui viitoarele aparate F-16, un lucru pare să se fi schimbat și anume structura către care tinde RoAF pe termen mediu.

După anul 2004 Forțele Aeriene au dispus supersonice pe 3 baze aeriene (Bacău, Luna și Borcea), operând până în 2010 un număr de 6 escadrile de avioane MiG-21 Lancer (câte 2 pe fiecare bază), inițial după intrarea în dotare a celor 50 de aparate multirol ce ar fi înlocuit MiG-urile urmau să rămână operaționale doua baze aeriene, Luna si Borcea fiecare dispunând de câte 2 escadrile, în urma reorganizării RoAF din 2010 aparate supersonice au rămas doar pe Borcea și Luna, pe aerodromul din Bacău find dislocată o escadrilă de IAR-99, potrivit planurilor curente, RoAF va dispune de 2 escadrile dotate cu F-16 una dislocată pe aerodromul de la Borcea iar o alta pe cel de la Luna.

In eventualitatea în care Forțele Aeriene vor dispune de 3 escadrile de avioane supersonice (indiferent de tip), care va fi dislocarea lor?

Se are in vedere dislocarea acestora pe 3 aerodromuri (Luna, Borcea și Bacău de ex.), sau constituirea unei baze aeriene principale căreia să îi fie alocate 2 escadrile de supersonice și a unei baze aeriene secundare pe care să fie cantonată o singură escadrilă, pe modelul organizării poloneze a flotei de F-16 Block 52?

Răspunsul la această întrebare îl vom afla fără îndoială undeva peste 20 de ani.

 

– Victor David –