Dvinitsa River 50 - Alican Deval

Dvinitsa River 50 / Alican Deval

Ha! Mi-am exprimat la un moment dat premonitia pe un grup de discutii: rusii vor avea probleme cu logistica si mentenata, in Siria. Sa ma bucur ca zarurile au cazut bine? Pe dracu… era aproape prea logic: lipsa de experienta in proiectarea de forte la distanta si in susitnerea unui grup expeditionar (nu, nu i-as spune corp), precum si conditiile de uzura specifice nu doar misiunilor de lupta, ci si a conditiilor de clima ale Siriei.

Adunate, aspectele enumerate mai indarat nu pot fi acoperite prin exercitii loco. In mijlocul paruielii, viata e greu. S-a vazut si la imperialisti mult mai experimentati in razboaie coloniale trecute si prezente, asimetrice si mai ales la distanta, cazuri in care lantul logistic a fost de fiecare data incomparabil cu ceea ce poate mobiliza noua Rusie.

Apropos de mobilizre, oare cum ii mobilizeaza pe rusii de rand sa primeasca implicarea in acest conflict? Cred ca tot pe partitura cu terorismul. Merge. E si testata.

Lasand filozofenia, sa tragem o liniuta pre… cum-i-o-zice-campaniei-rusesti: Expresul de Siria, pe care il bobotezam asa in amintirea Expresului de Tokyo, s-a dat pe ape o perioada buna de timp la umbra exercitiilor tinute in Med. Planificate anterior, evident. Toti planificam anterior….

Numai ca, in dragoste si la razboi nu merg treburile ca in planuri.

Rusia s-a lovit de o crestere a nevoii de transport pentru asigurarea logisticii, fapt care a depasit capacitatile de asigurare date de navele mari de desant pe care s-au bazat la groapa cu nisip.

Singura posibilitate ramasa a fost aceea de a apela la nave civile. Si uite asa, poate deloc surprinzator, Rusia a cumparat niscai cargouri turcesti. De ce zic “poate deloc surprinzator”? Pai, pentru ca aveau nevoie sa cumpere rapid si din zona, nu din China sau Vietnam. Iar prin zona… Ucraina are storurile trase la vanzari catre ei, Georgia la fel, Romania si Bulgaria nici de-ar fi avut nu le-ar fi oferit spre vanzare cargouri, Grecia e si ea in NATO, ar mai fi ramas Turcia.

Turcia e in NATO.

Turcia aproape ca e in NATO precum Franta cateodata.

Turcia e Turcia, in NATO si in zona. Iar in situatie si zona, Turcia joaca pe ce muzica isi fluiera.

Primul cargou cumparat a fost unul vechi de treizeci de ani. Alican Deval, de patru mii sase sute si ceva de tone si lungimea de aproape o suta zece metri. Nu-i impresionant, dar l-au pus deja la treaba.

Pe 14 Octombrie nava rebotezata Dvinitsa River 50 a trecut prin Bosfor, dinspre Novorossiysk catre Siria, sub incadrarea de nava auxiliara a Marinei Rusiei.

Inclinata din poza este prima. Cica rusii au cumparat opt nave de transport “uzate” si in cel mai scurt timp acestea vor face parte din Expresul de Siria.

Nu-i rau pentru niste incepatori.

Dar, asta-i numai felia cu Expresul de Siria. Mai la vale nitel, mai exact dupa ultima za din lantul logistic… e durere de ficati.

Sub protectia anonimatului, un inalt oficial rus al Apararii a declarat ca avioanele de lupta trimise in Siria pentru sustinerea regimului presedintelui Bashar Assad se strica intr-un ritm rapid, acest aspect afectand abilitatea de a lovi tintele.

Conform oficialului rus, aproape o treime din avioanele de lupta si jumatate din cele de transport sunt retinute la sol din cauza conditiilor de desert care afecteaza atat avioanele cat si echipajele – rusii avand dificultati in ceea ce priveste adaptarea la conditiile de praf, problema la care se adauga oboseala data de numarul misiunilor reale de lupta.

Daca mai tragem o liniuta, concluzionam ca numarul loviturilor aeriene a scazut.

Acuma, facem o bucla si revenim mai in amontele curgerii textului asta: lipsa de experienta a Rusiei in desfasurarea de forte la distanta – deh… nu se compara cu actiunile militare de granita (Georgia si Ucraina) – incepe sa puna capac.

Nu, nu asupra operatiei intregi. Doar asupra a ceea ce oamenii cu scoale de specialitate definesc ca momentum. N-as fi prea departe spunand romaneste “avant”. Se duce ritmul.

Si inca un acuma: cate pasari de prada are Rusia in Siria? Ca americanii au avut in plin avant de Operation Desert Storm o disponibilitate de 90 % obtinuta prin eforturi enorme, incepute cu mult inainte de declansarea razboiului.

Nouazeci la suta, optzeci la suta, saptezeci la suta, sunt procente dintr-o masa enorma de avioane si elicoptere de lupta concentrate atunci impotriva Irakului. Disponibilitatea si de jumatate, tot ar fi dat la zbor o gramada de avioane si elicoptere care sa asigure dominarea adversarului.

N-am tinut inventarul rusesc. Dar zece – douazeci la suta mai putine avioane si elicoptere apte de misiune inseamna mult din putinul trimis de rusi sa lupte in Siria.

Sa aproximam un saptezeci la suta pentru rusi.

Grav. Grav!

Grav?

Nu.

Rusia – ca sa vorbim un pic si despre probabilitatea evolutiei conflictului din Siria, implicit de viitorul probabil al miscarilor facute de catre ISIS – a intrat in joc ceva mai tarziu, dupa geamparalele de la sarmale.

Uzura a obosit jucatorii, americanii se cam asaza pe la mese, canadienii s-ar retrage si ei la sprit si privit de pe marne. Iar ISIS ar comanda muzicii sa zica o batuta pe loc, loco.

ISIS are doua probleme. Nu prea imi vine sa ma iau de logistica, o a treia. Parca inca nu-i momentul.

Dar, doua le vad cu ochii mintii.

Una este harta. Le-a mers cat le-a mers prin zonele fara prea mult popor si concentrari.

A doua e nivelul de crestere. ISIS stagneaza. Are nevoie de bipezi mai multi pentru a continua.

Evolutia? Conflict inghetat. Aproape inghetat. Hibrid. Cum dracu o mai fi si ala, dar cel mai probabil nu va fi un inghetat clasic.

Asta, pana apare o schimbare in joc si ma schimb si eu la pareri.

 

Iulian Iamandi