Clipul ăsta cu Timberlake îmi aminteşte de Gripen. Da, cel cu dansatoarea – evident – blondă, cu sânii mici. Păi ce ar putea să semene mai bine cu o blondă cu sânii mici?

Rafale, evident, seamănă cu o voluptoasă.

Priveşte-l printre pleoape, de pe mal, când Moş Ene vine pe la gene

Tehnologia modernă deranjează malul Dunării.

Moare bateria.

E bine că e linişte. Taci.

Da, nu poţi.

– Ce planuri ai?

Dacă fac inventarul, mă bat singur. Şi am mâna grea, moştenire de la daci.

– Ă?

“Ă” ăsta, mare de mână este pe cât de rar… pe atât de des şi de înţelept. Te scoate din ciocolată.

– La mare!

– Da..

Minunat.

– De câte ori te duci?

La o sută şi ceva de kilometri, eşti mai aproape de dânsa decât ea. Care e din Bucureşti.

Get-beget.

– Probabil de trei ori.

– În ce loc?

Aş vrea ceva cu care să mă pocnesc. Eu nu prea mint:

– Capu Midia…

– Mă iei şi pe mine?

– Dracu ştie, merg numai pe bază de invitaţie…

– Vreau şi eu!

– Nici eu nu ştiu dacă am să ajung. Am alte planuri…

Par tâmpit pentru multă lume.

– Păi ce ai de făcut?

Şi scap:

– Cartea aia…

– Care carte?

Mă salvează Rocăru, pe înţelesul ei:

– Aşa facem noi mişto. În loc de hârtie igienică..

Râde. E stupid de frumoasă când râde.

O invidiez.

– Citeşti pe veceu?

Chiar o invidiez.

– Nu, ăsta şi scrie!

Rocăru merită şi el jumulit. Mai des, aşa.

– Pe veceu?

Zâmbetul meu tâmp nu o convinge. Îngaim emoţionant un:

– Nu..

– Dar despre ce carte e vorba?

Struţii îşi înfig capul în nisip.

Mă salvează Rocăru:

– Cu Libia..

Am crezut că m-a salvat.

– Păi, o scrii sau o citeşti? Că n-am înţeles…

Mă salvez singur:

– Rocăre, ieşi din cort! Am o idee…

Ştii cât este de deosebită? Este un fel la fel, dar mai altfel.

*

Doarme. Nu mai pune întrebări.

Rocăru, lugubru, sperie peştii:

– Păi mă dusăăăăi, păi măă dusăi să treec la Ooolt…

Mi-a amorţit braţul, dar doarme frumos. Dacă o trezesc stric farmecul unei insomnii reuşite.

Şi-i dulce. Şi, evident, e blondă.

– A fost –

– Săptămâna trecută –

– Nu ştie să iasă dincolo de Facebook –