Era Sambata seara…

“Era Sambata seara. Masa a fost servita si nici unul dintre noi n-a avut voie sa paraseasca trenul.[…]
Colonelul Elefterescu si cativa dintre ofiteri au ramas pana spre miezul noptii, cand a inceput o oarecare agitatie in tot trenul. Se daduse un ordin special? Nimeni nu stia, dar, in vagonul Generalului lumina era aprinsa iar intrarile si iesirile de la el devenisera mai frecvente. Catre orele 1 noaptea, Sambata spre Duminica 22 Iunie, in jurul trenului incepu sa se produca o circulatie vie de masini si motociclete. La un moment dat s-au auzit comenzi scurte in limba germana si ofiterii l-au vazut pe General in usa vagonului sau primindu-l pe comandantul Armatei a 11 germane.[…]
Putin dupa sosirea generalului german in vagonul restaurant al trenului s-au facut pregatiri ca pentru o receptie.[…] Catre ora 2 dimineata ofiterii din suita am fost anuntati sa venim la vagonul restaurant.[…] In sfarsit usile au fost deschise, si in vagon si-a facut aparitia generalul german urmat de Generalul Antonescu, care in calitate de amfitrion, ii cedase locul.[…] Au fost destupate sticlele si cupele s-au umplut. Generalul a venit spre mijlocul vagonului, cu cupa in mana, rostind o mica alocutiune:
– […]Va anunt ca astazi a sosit ceasul luptei pentru a sterge pata de dezonoare de pe fruntea Tarii si de pe stindardele armatei.[…] Pentru ceasul care se apropie, pentru zilele ce vor urma, sa ridicam paharul si sa inchinam pentru izbanda, pentru tiumful dreptatii asupra nedreptatii si silniciei si al luminii asupra intunericului.”
Aceasta povesteste Lt.-col. Gheorghe Magherescu seful de cabinet al maresalului Ion Antonescu. 

Am ales această notă memorialistică pentru a marca ziua de astăzi în care comemorăm 74 de ani de la intrarea României în cea de-a doua conflagraţie mondială. Momentul nu trebuie să treacă din memoria noastră, ca importanţă istorică. Nu doresc prin aceasta nici să proslăvesc, dar nici să condamn ci doar să marchez un punct din istoria naţională ce merită a fi amintit.

Eroii nu trebuie uitaţi!

Am onoarea!

– drd. Emil Boboescu –