26 Aprilie 1986, ora 01:23.
Majoritatea Romanilor cunosc aceasta data, in special cei ce erau nascuti atunci. Un eveniment ce pentru noi nu are nevoie de prezentari suplimentare. Chiar daca nu am fost afectati la fel de mult precum cei din Ukraina si Bielorusia, am simtit si noi prin intermediul regimului comunist, explozia reactorului 4 de la Chernobyl.
Iar pentru cei tineri, am o poveste ce sper sa arunce un pic de lumina asupra acelor vremuri.
In 1986, in plina “Epoca de Aur”, Romania era inca sub conducerea Tovarasului Nicolae Ceausescu.
Deoarece in acele timpuri “lumina venea de la rasarit”, am procedat si noi cu acest incident, precum URSS-ul pe care incercam din greu sa il copiem.
Populatia nu a fost anuntata despre explozie; singurul ziar national, prea-cenzuratul Scanteia, nu comunicase nimic, iar Televiziunea Nationala Romana a transmis doar propaganda obisnuita.
Dar nici o natiune nu este imuna la zvonuri, la vorbele soptite pe ascuns, cu frica in suflet.
Bunicul meu aflase de la un lucrator C.A.P. ca unul din membrii de partid refuzase sa mai primeasca bidonul cu lapte proaspat, si il instruise pe sofer sa il verse la canal.
Tatal meu primise de la o farmacista ce il placea, cinci pastile mici si sfaramicioase, infasurate intr-o hartie nemarcata, bleu. “Nasul nostru de cununie lucreaza in cadrul armatei, a auzit el ceva. Da-i asta copilului tau, si nu spune nimic, nimanui.”
In acea seara, s-a facut consiliu de familie la noi in bucatarie, la lumina lumanarilor, deoarece curentul fusese oprit din nou. S-a discutat in soapta, de frica Securitatii, iar spre final, bunicul meu, muncitor in uzina, fost Fruntas in Productie, a concluzionat… “or fi facut Rusii ceva”.
A doua zi, mi s-au dat pastilele, tatal meu mi-a facut un avion din mica hartie albastra, iar eu am iesit in fata blocului, sa ma joc in ploaie.
Eram doar un copil ce sarea in balti, bucurandu-se ca apa avea o nuanta galbena.
Explozia Reactorului 4 de la Chernobyl a marcat inceputul prabusirii graduale a Uniunii Sovietice, l-a fortat pe Mihail Gorbaciov sa adopte o politica a usilor deschise inspre vest, denumita Glasnost. Si intr-un final, a condus cu pasi repezi catre sfarsitul Razboiului Rece, la mijlocul anului 1991.
Nici astazi nu exista statistici oficiale cu privire la cati oameni au fost afectati, ori cati Lichidatori si-au dat viata in operatiunile de curatare a Zonei.
31 de ani mai tarziu, Zona de Excluziune este inca abandonata. Natura recucereste fiecare palma de loc ce i-a fost luata.
Orasul Pripyat, stralucitoarea stea atomica a fostei Uniuni Sovietice. Acum nimic mai mult decat ruine contaminate, uitate de lume si bantuite de umbrele trecutului.
Si imposibil de recuperat de catre umanitate, cel putin, nu in viitorul apropiat.
Cu atat mai mult, cu cat panza freatica din Zona este iremediabil contaminata.
Cauza probabila: cele peste 800 de locuri in care a fost ingropat in graba materialul radioactiv rezultat in urma exploziei, precum si utilajele folosite de Lichidatori.
Incepand cu 2007, a fost legalizata reciclarea metalelor din Zona de Excluziune. Echipe de muncitori, de cele mai multe ori lipsiti de echipamente de protectie, toaca marunt orice dispozitive gasesc, indiferent de nivelul lor de contaminare.
Si inca mai au mult de recuperat. Zona este plina de tehnologie abandonata.
Teoretic, materialele recuperate ar trebui sablate pentru decontaminare. Cat de riguroasa este aceasta operatiune, putem doar sa ne inchipuim.
Dincolo de pericolele evidente asociate cu aceste activitati, vom pierde treptat si semnificatia istorica a acestui loc, precum si lectiile cu greu invatate pe parcursul celor doua razboaie mondiale.
Dar si cele invatate in urma exploziei Reactorului 4.
Dupa Fukushima, o echipa de cercetatori din Japonia, a venit sa se consulte cu oamenii de stiinta implicati in curatarea si mentinerea Zonei.
De aceea, in parcul memorial din Chernobyl, exista un monument inchinat dezastrului de la Fukushima.
Nu este prima incercare a umanitatii de a invata din tragedie. Unul din proiectele de cercetare din Zona, implica hranirea pestilor si mamiferelor mici exclusiv cu hrana contaminata. In principiu s-a descoperit ca in aproximativ 30 de generatii, tesuturile erau in continuare puternic radioactive, dar animalul nu mai suferea nici o mutatie.
Lectii triste, derivate din evenimente tragice. Dar absolut necesare supravietuirii noastre.
Ne apropiem de finalul calatoriei noastre in acest peisaj extraterestru.
Sa mentionam in treacat si alte lucruri demne de atentie ce se afla in Zona de Excluziune.
Unul din ele este radarul experimental Duga-1, parte din sistemul Sovietic de detectare a rachetelor balistice lansate in timpul Razboiului Rece,
Fabrica Jupiter, construita in mod special pentru a oferi locuri de munca femeilor din orasele Pripyat si Chernobyl,
Sau orasul secret Chernobyl-2 destinat tehnicienilor de intretinere pentru radarul OTH Duga,
Si vom incheia la epicentrul acestui eveniment unic.
Cladirea Reactorului Numarul 4, de la Centrala Atomica Chernobyl, si noua constructie stralucitoare ce acopera acum vechiul Sarcofag.
Primul Sarcofag fusese conceput ca si o constructie temporara, teoretic ar fi trebuit pornita imediat proiectarea unei solutii permanente. Dar in haosul ce a urmat caderii URSS, acest lucru a ramas pe ultimul plan.
In ultimii ani, fisurile existente in structura inca din etapa de constructie, au culminat prin prabusiri ale unor sectiuni de acoperis. Ulterior s-a estimat ca suprafata expusa era de peste 1000 de metri patrati; asadar era absolut necesara inlocuirea acestuia.
Ceea ce s-a si intamplat, multumita unui program international, pus in practica de consortiul francez Novarka. Acum putem respira linistiti pentru cel putin 100 de ani.
Omul a triumfat inca odata, ingenunchind puterea atomului!
Respectiv, atitudinea ce a condus la declansarea acestei catastrofe.
Inchei acest articol, cu speranta ca umanitatea a invatat intr-un final din ale sale greseli, si macar de aceasta data istoria nu se va repeta.
Vlad Costache
In 86 eram adult. Aveam si doi copii. 1 an si celalalt, o luna.
Tragedia de la Cernobîl a fost facuta cunoscuta populatiei din Romania dupa ce norul radioactiv a ajuns deasupra Marii Britanii.
Atunci, dupa facerea publica la noi, s-au distribuit gratuit catre INTREAGA populatie pastile de IOD.
Poluarea era cu Strontiu, un radionuclid cu T/2 de ordinul sutelor de ani. La noi, prin poluarea cu strontiu, riscul era de cancer tiroidian in urmatorii zeci de ani!!!
Statul Roman s-a comportat atunci, exemplar…