MiG-21 LanceR 9541, pe Borcea, A.D. 2013

MiG-21 LanceR 9541, pe Borcea, A.D. 2013

Epopeea modernizării aviației militare românești s-a încheiat în luna iulie prin confirmarea deciziei de achiziționa avioane F-16 aflate în uz din Portugalia și Statele Unite ale Americii. Programul avion de luptă multirol a fost unul din programele fundamentale de modernizare a forțelor armate după aderarea la NATO și cel mai costisitor, fiind estimat la 4,5 miliarde de dolari.

***

De ce este necesară achiziția?

Modernizarea aviației militare este necesară pentru asigurarea suveranității spațiului aerian, pentru descurajarea eventualelor agresiuni, sprijinirea forțelor terestre și navale, precum și îndeplinirea obligațiilor ce decurg din statutul de membru al NATO. Ultimele declarații ale ministrului apărării Mircea Dușa indică faptul că există amenințări la adresa suveranității spațiului aerian, aeronave străine neindentificate apropiindu-se de limitele spațiului aerian românesc, cel mai probabil pentru a testa viteza de reacție a aviației militare și a apărarii anti-aeriene.

***

De ce a fost preferat F-16 și nu alt model disponibil pe piață?

Pentru a afla motivul pentru care România a optat pentru modelul F-16 trebuie să aruncăm o privire pe nota de fundamentare transmisă Parlamentului odată cu proiectul de lege privind achiziția. Pe scurt achiziția unor aeronave în uz era mai convenabilă din punct de vedere financiar decât a unor avioane noi, iar din punct de vedere operațional asigură un grad înalt de interoperabilitate cu NATO și Statele Unite ale Americii, avionul F-16 fiind modelul cel mai numeros aflat în dotarea Alianței. Acest ultim aspect este foarte important deoarece înseamnă că piesele de schimb și expertiza necesară pentru repararea și operarea acestor aeronave sunt disponibile în cantități relativ mari și costa foarte puțin. Au fost produse peste 4500 de avioane F-16, din care mai zboară în prezent vreo 3000 – o cantitate impresionantă pentru un avion de vânătoare post-belic. Modelul F-16 este mai ușor de operaționalizat în aviația militară românească deoarece modernizarea avioanelor MiG-21 s-a realizat utilizând sisteme derivate din electronica utilizata pe F-16 și mulți piloți români au avut ocazia să zboare pe modelul american. Un alt motiv pentru care a fost preferat modelul F-16 este tranziția mai ușoară către un model de generația a 5-a, în acest caz avionul american F-35 Lightining II cunoscut și ca Joint Strike Fighter. Factorul politic nu trebuie neglijat în această achiziție, România căutând să-și consolideze relația strategică cu Statele Unite și să-și sporească credibilitatea ca aliat.

F-16C de la Aviano, prezentat în zbor la BSDA 2008

F-16C de la Aviano, prezentat în zbor la BSDA 2008

***

Punctele forte ale achiziției:

  • Este un fel de pachet all inclussive militar în cele 628 de milioane de euro intrând avioanele, antrenamentul piloților, pregătirea personalului tehnic, reparația și modernizarea avioanelor, pachetul de armament (care de obicei se achiziționează separat), șisuportul logistic inițial.

  • Este un acord interguvernamental între Portugalia, Statele Unite și România. Modernizarea și reparația capitală a avionelor se face prin programul Foreign Military Sales al SUA, comanda urmând a fi tratată de furnizori ca fiind una pentru guvernul american și va fi gestionată de acesta în numele României. Acordul interguvernamental exclude orice fel de discuție despre comisioane ilegale sau corupție.

  • Avioanele vor trece printr-o reparație capitală, remotorizate și modernizate la ultimul standard F-16 AM/BM.

  • Plata se va face în rate timp de 4 ani.

  • Vor reprezenta un salt tehnologic și operațional important pentru Forțele Aeriene Române obișnuite să opereze cu avioane proiectate în anii ‘50.

Punctele slabe ale achiziției:

  • Este vorba de modele din prima generație de avioane F-16, respectiv din seria A/B care au trecut prin procesul de Mid Life Upgrade (MLU) pentru a avea aceleași capabilități și caracteristici operaționale ca modele F-16 C/D. Din acest punct de vedere achiziția este sub-optimă mai ales dacă o comparăm cu oferta primită în 2010 din partea SUA, care ofereau 24 de avioane F-16 C/D „în uz” pentru 1,3 miliarde de dolari.

  • Nu va include offset.

  • Într-o primă fază cele 12 avioane F-16 AM/BM vor fi insuficiente pentru asigurarea tuturor misiunilor specifice aviației militare: aparărea spațiului aerian, poliție aeriană, atac la sol, recunoaștere și sprijin aerian apropiat (CAS) pentru trupele terestre. Escadrila de avioane multirol va fi capabilă în 2017 doar să asigure suveranitatea spațiului aerian, misiunile de poliție aeriană și antrenament de luptă.

  • În ciuda resursei de 3o00-4500 de ore de zbor disponibile a celor 12 avioane achiziționate este greu de crezut că vor fi operaționale timp de 20 de ani. Mai mult de 12-15 ani de viață operațională nu cred că vor avea.

Aspectele nelămurite:

  • Cumpărarea celor 12 avioane F-16 reprezintă doar prima etapă din programul de modernizare a forțelor aeriene cu avioane multirol. Acest aspect este identificat atât în documentul de fundamentare al achiziției și este susținut de declarațiile ministrului apărării. Se pun deci următoarele întrebări: când va fi achiziționat următorul lot de avioane F-16? Vor fi tot avioane în uz sau modele noi? Când ar trebui să înceapă dotarea cu avioane F-35? În linii mari a rămas strategia prezentată în 2010?

***

Extras, pe sărite, dintr-un articol mai comlex publicat de camaradul George Vișan pe CivitasPolitics. Pentru a vă face o imagine de ansamblu, purcedeți la fața locului si citiți articolul complet.

– Marius Constantin –